vineri, 28 aprilie 2017

Alegeri prezidențiale în Franța

Privesc scena politică a Franței în așteptarea turului doi, din 7 mai.

Nu îmi place niciunul dintre cei doi care sunt în cursa finală, nici Emmanuel Macron, nici Marine Le Pen.

Primul mi se pare că e necopt pentru o astfel de funcție, a ajuns în pragul ei dintr-o necesitate a altora de a putea controla un individ inodor, incolor și insipid; îl văd mai degrabă ca fiind omul Germaniei decât al Franței (cum e și Iohannis la noi), prea a fost scos din căciulă când nimic nu anunța. Și, fiind al Germaniei, mă tem că e și al Rusiei. Dar a Rusiei e, ni se spune, Marine Le Pen, care nu s-a sfiit să fie de partea lui Putin în contextul invadării Crimeii (intolerabil!). Discursul ei populist conține puțin adevăr, dar atât de puțin...

Mă întreb ce e mai bine pentru România în acest context. Sau care e răul cel mai mic (nici Germania, nici Rusia nu ne-au vrut binele niciodată!) Ar fi, după tainele logicii (iată cum occidentul și orientul lucrează), Emmanuel Macron. Toate drumurile par să ducă la el. Tocmai de aceea, pentru că manipularea maselor are drept tactică poetica paradoxului (iar precedentul american spune câte ceva), cred că Marine Le Pen va câștiga.

Cine o va ajuta să crească atunci când nu pare a mai avea cum? Ce va mai exploda sau se va întâmpla pe 1 mai (ar rata ei un asemenea prilej utilizabil în propagandă?)? Nu știm.


Adevărul e că nu am încredere în niciunul. Și știu că prin paradox se câștigă.
Mă tem.

Niciun comentariu: