sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Ziua Limbii Române

Se apropie 15 ianuarie, Ziua Limbii Române. Văd că mulți cad în capcana politică de a o numi Ziua Culturii Naționale (sărbătoare legiferată de curând, nu singura!). Eu refuz să o numesc așa, întrucât cred că e instrumentată politic neo-comunist (sau globalist). Eminescu este, iarăși, atacat prin chiar lăudătorii lui, care fie nu sunt suficient de vigilenți, fie nu au suficientă carte. Dorința noii lumi ideologice în care suntem e aceea că majoritățile au voie să fie culturale, dar nu etnice. Eminescu e, înainte de a fi un mare om de cultură, un întemeietor de limbă. Cultură, până la urmă, e orice (chiar și ce nu e identitate, dacă nu mai ales). Cultură e un termen evacuant așa cum altădată a fost integrator (și fiindcă a fost cândva integrator). I-au spus națională pentru că încă nu pot scoate acest termen și vor să aibă aer oficial (credibil) sau pentru că, pur și simplu, e tratat franțuzește, ca fiind "de stat". Cred că trebuie să avem luciditatea terminologiilor, mai ales când ce vine pe filieră oficială în statul aflat sub ocupație are doar forma patriotismului și, foarte des, conținut contrar. Cred că Eminescu e, ca simbol, constituit în primul rând prin limba sa, abia apoi (și pe filieră cărturărească) pe erudiție, manuscriptologie etc. Refuz să îl politizez pe Eminescu, încă o dată, prin virajul împăciuitorist (și, de fapt, degradant) spre cultură. (Limba e mai apropiată de etnic decât cultura.) Eminescu rămâne pentru mine ce are limba română mai frumos. În limba română el e un miracol. În cultura limbii române și a României era inevitabil, dar numai pentru că miracolul avusese loc înainte. Propun să îi redăm ierarhiei logica sa și să reflectăm. Ca să nu ne mirăm apoi de ce am încetat să fim o identitate vie și ne-am transformat într-una de muzeu.

Niciun comentariu: