marți, 29 noiembrie 2016

Se apropie 1 Decembrie

Se apropie 1 Decembrie. 
Și am impresia că, din perspectiva a ceea ce facem azi, nu merităm această zi minunată, cel mai frumos moment al istoriei noastre. Mi-e dor de anii copilăriei mele în care mergeam cu tatăl meu în fiecare 1 Decembrie la Alba-Iulia, cetatea întemeierii noastre. Era frig și, de la 6 dimineața, plecam din Târnăveni spre Alba lui Iuliu.

Apoi au trecut anii și, de câteva ori, am mers singur sau cu diferite persoane. Întâlnirile cu Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Mihai Cimpoi sunt de neuitat. Atmosfera generală și vocea lui Nicolae Furdui Iancu sunt încă persistente în mintea mea. "Noi suntem români!" e un cântec cu o istorie aparte, despre momentele în care ne-a fost greu și am răbdat sub stăpânire străină. Nu demult l-am auzit pe Andrei Pleșu luând în derâdere acest cântec (într-o librărie Humanitas, desigur), cu larghețe de om atât de cult încât devine prost, când nu știe să se oprească, zicând "dar zice cineva că suntem altceva?", fără reflex istoric, lipsit de înțelegere și sfătos. Trecând peste această paranteză, mi-e dor de Alba-Iulia și de întemeierea noastră.

Mi-e dor de Dealul Furcilor și de o tradiție ce sper că nu s-a pierdut. Mai organizează liceele drumuri la Alba de 1 Decembrie? Cred că ar trebui, mai ales acum când, în spoiala oportunismului general, istoria e tratată nedrept în programa școlară. Nedrept și vinovat.

Niciun comentariu: