sâmbătă, 8 octombrie 2016

Poemul pedagogic

Trăim în vremurile în care manipularea se face pe nesimțite, în care bunătatea potențială a oamenilor e atinsă cu regularitate de cele mai mârșave perversiuni menite a crea canalul unui  mereu viitor vehicul, unul care să răspundă când anumiți oameni (Soros și alti nefrecventabili) au nevoie să bage acolo ceva, conform unui principiu vag liberal, leninist în esență, prin noi înșine sau cu materialul clientului. Confiscarea sintagmelor, în uz, e evidentă. Facebook e una dintre modalitățile tehnice de prostire în masă și de pavlovianizare spre globalism, adică spre comunismul venit în alte haine, mult mai la modă și mai cuceritoare decât bietul halat plin de vaselină al proletarului de pe vremuri. Ce e facebook, în fond, decât o foarte elaborată epopee vivantă a manipulării, un poem pedagogic mult mai reușit decât cel al lui Anton Makarenko? 

Nu îți trebuie multă cultură să știi că, spre deosebire de socialism, comunismul e antinațional și atentează perpetuu la spargerea statelor naționale. Una dintre modalitățile simple, chiar simpliste, dar încă neobservate de foarte mulți oameni de bună credință, e fie denaturarea sărbătorilor identitare (am arătat de mai multe ori cum ziua limbii române a devenit ziua culturii naționale, urmând ca ziua limbii române să fie detașată într-o sărbătoare improvizată și oricum antinațională, de origine basarabeană), fie inventarea unor sărbători-surogat. Acestea din urmă sunt cele care împânzesc listele facebook aproape zi de zi și au rol de proletarizare prin ideologia corectitudinii politice. Dacă îi spui cuiva că nu există ziua internațională a zâmbetului, îți va spune fie că ești tu negativist, fie că ești paranoic de-a dreptul. Când acea persoană celebrează și ziua internațională a prieteniei, îi atragi atenția că nu există acea sărbătoare, că e încă o diversiune, un atentat la sărbătorile reale. Îți va spune, desigur, că ești antisocial și nu celebrezi gândirea pozitivă (adică lașitatea care ajută ca nimeni altul această ideologie în care oamenii sunt cobai). Deja, când se face vorbire despre ziua internațională a ciocolatei, a animalelor, a non-violenței, a mersului pe jos, a mâncării etc. te plictisești și nu poți rezista decât prin ironie. Degeaba îi explici persoanei care face propagandă inconștient că acelea sunt toate niște pseudo-sărbători (sărbători-spam le-aș numi), mai exact forma lor e un neutralizant politic al tradițiilor, iar mesajul e folosit ca fond, improvizat-populist, din ce se găsește (prin urmare o diversiune a sărbătorescului), tu vei fi paranoicul, tu vei fi nebunul. Desigur, doar că unul de luciditate și realism într-o mare de prostie și ignoranță active exact în direcția opusă credinței lor intime, adică ajutând prin chiar ele întemeierea unei schizoidii care deja este foarte vizibilă în occident și ridicată la nivel de ipocrizie cutumiară, de fapt aproape firesc. Această schizoidie va veni și la noi în primul rând prin acest aparat de reeducare mecanică. (I-aș spune Aiud, deși sunt foarte puțini cei cărora facebook le va întări credința!) 

Cea mai bună cale de urmat ar fi precauția, moderația, promovarea exclusivă a sărbătorilor tradiționale, validate în timp, nu a zilei internaționale a zâmbetului (reactivare a vechiului concept panem et circenses, circul fiind chiar masca zâmbetului, extinsă până la regim tabloid). Nu voi insista să spun că diavolul își ia întotdeauna haine de sfânt întrucât mi se pare o formulă uzată. E, totuși, adevărată. Drojdia acestei ideologii perverse e faptul că nu poți contesta mesajul ei de suprafață, fiind unul etic, cu toate că îl detești pentru că e nenatural. Aceste raporturi trebuie să se regleze personal între indivizi, nu prin cutume impuse artificial și care devin lege. De aceea eu sunt foarte precaut și mă întreb dacă nu cumva tot ce are un aer corect (de la acuzațiile de plagiat nedovedite – prin care blochezi candidaturi - până la formarea unor echipe ale refugiaților în cadrul Jocurilor Olimpice – unde lupta e între națiuni!) e de fapt incorect în realitate, chiar blamabil. Nivelul abstract, nivelul tehnocrat sunt o glazură eticistă a unei falsități morfologice în plin Ev Mediu IT.

Prin urmare, mă feresc de lucrurile corecte, pledoaria mea fiind pentru lucrurile firești. Firescul nu poate înșela. Absorbția lui în sânul unui popor se face în secole, pe cale naturală, dincolo de interesele private, grăbite, disperate ideologic să parvină acum. Una dintre cele mai durabile calități ale noastre e firescul românesc. Trebuie să îl protejăm prin luciditate, prin veghe. Altfel ne vom căi.

Un comentariu:

Luiza Andreescu spunea...

Din pacate,insa,ignoranta care este sora buna cu prostia,predomina in mai toate domeniile sociale.Ignorata care circula si care isi are cuibul in sec.XXI nu este cea care proviene din lipsa materiala a invataturii,nu,sa este rezultatul unei generatii zdrobite de propria-i mandrie.A fi ignorant si a nu realiza este grav,a fi ignorant si a te mandri este de neacceptat.Cred Ca societatea are nevoie sa se reintorca la origini,sa invete sa dire mai umila si mai simplu.Aparente pana la urma-urmelor inseala!