vineri, 26 august 2016

“No creo en las literaturas nacionales”

Uite cum, ajuns mare scriitor (și chiar fiind unul), devine un jalnic trădător levantin. Să afirmi asta acum, când Europa devine propriul ei gunoi globalist (comunist adică), exact asta înseamnă. Mi-e foarte milă de el, de faptul că a devenit nu din poet un autor, ci un oportunist al traducerilor, ca și când l-ar citi cineva real în afara României, în afara unei foarte fine reverențe politice interesate mai mult antropologic decât literar, un așa-numit succès d’estime. Când ne preda Arghezi și Eminescu, în facultate, ca profesor de literatură română (națională), avea cu totul altă părere... Dacă aș fi rectorul Unibuc sau decanul Facultății de Litere din București, l-aș întreba pe Mircea Cărtărescu cum se împacă declarația lui din El Pais „No creo en las literaturas nacionales” cu funcția de profesor de literatură română (națională), în care e salariat. În lipsa caracterului, poți tot fi mare scriitor, că faci exact atâtea parale pe câte îți vinzi sufletul. (Desigur, are libertatea să spună orice, numai că și comisiile de etică pentru astfel de momente există!)

„Și pe mama, și pe tata, i-aș da gata, i-aș da gata...
  Aș da țara toată-n jac pentru-o slujbă și-un cerdac,
 Pentru-o traistă de merinde, tot aș vinde, tot aș vinde...”

                                       (Levantul, citat din memorie)

Niciun comentariu: