duminică, 28 august 2016

Marginalii. Priveliști practice

În România, funcționează de minune (de ani buni) un loc comun fundamental eronat. Acela că PSD e un partid comunist și că dreapta europeană e ținută de PNL și de alte partide-fantomă, care au cu liberalismul cam cât are România cu independeța ca stat, în această tristă perioadă a vieților noastre. (Dacă ne vom gândi numai la cazul ridicol de propunere și retragere a lui Marian Munteanu pentru primăria capitalei, din partea PNL, vom înțelege intenția de absorbție tactică a tendințelor de extremă dreapta, ca nu cumva să apară o mișcare de dreapta reală, în timp ce măsurile Alinei Gorghiu sunt fundamental marxiste, făcându-l pe Victor Ponta să o numească Gorghiu-Dej, ceea ce e cât se poate de corect.).

PSD e, fără îndoială, cel mai mare partid din România și, în egală măsură, unul semi-mafiot. Nu bate nimănui la ochi, însă, că e ilogic să fie comunist cel mai mare partid din România, că e o formă fără fond a susține așa-zis-ul său comunism, atât de repede și radical după ce acest popor a fost mințit să își asume o revoluție? PSD e astăzi un partid conservator cu tendințe nu comuniste, ci socialiste. Adevărații comuniști, adevărații Arnoteni, ca să spun așa, sunt cei care au subminat economia națională în favoarea unor companii străine, care au împiedicat absorbția de fonduri europene (a nu lua ce ți se cuvine e, paradoxal, tot un furt!), încununările adevăraților comuniști sunt Dacian Cioloș și Klaus Iohannis. Adevărații comuniști sunt cei care acum cer înființarea de super-comune, următorul pas fiind regionalizarea și spargerea statului național unitar. Se poate, Uniunea Europeană nemaibazându-se pe altceva decât pe propagandă, nu pe un liant real (nici măcar pe un un dușman unic, spre a exista prin solidarizare).

Avem de a face cu o parazitare a ortodoxiei termenilor: vopsirea în albastru a liberalismului, cotele feministe cerute de doamna Gorghiu-Dej etc. Dacă PSD are astăzi un comportament comunistoid, el e tributar național-socialismului lui Nicolae Ceaușescu, nicidecum comunismului, reprezentat de cei de dinainte de Ceaușescu, adică de kominterniști. Fiii lor ne dau lecții la televizor și pe internet de ani și ani. Mai nou, și literare. Trebuie făcută această distincție cât se poate de radicală. România e astăzi ocupată ideologic de oamenii lui Soros (aproape toți sfătuitorii lui Klaus Iohannis, în frunte cu doamna Sandra Pralong),  de fosta elită a Kominternului, de copiii unor Patapievici, Tismăneanu (Tisminețki), Roman (Neulander), Vass etc., inși care vin să ne dea lecții de democrație și multiculturalism. Și, mai micuți, activiștii de imagine: Corina Suteu și toată oficina de spionaj a Institutului Cultural Român (plină și de slugi naive). Cine crede că aceștia urăsc comunismul, e un naiv și poate chiar mai mult decât atât. Urăsc ceaușismul pentru că din acesta nu au putut mulge, Nicolae Ceaușescu îndepărtând kominterniștii din primele rânduri. Nu comunismul îl urăsc ei, nicidecum. Au lucrat aprope toți (via Dilema, 22,  Humanitas & Co) 25 de ani la acreditarea mitului de criminal al lui Ceaușescu, pentru a întoarce România la kominternismul anilor preceaușiști.

Sunt stupefiat de mecanica idioției care lovește tot mai mulți oameni inteligenți, zicând că prim-ministrul Dacian Cioloș e, în sfârșit, un profesionist care face ceea ce trebuie. Uite, maică, nu-l mai încurcă japițele alea! Ideea subminării statului prin subminarea opoziției (să mai vorbim despre diabolizarea permanentă a parlamentului?, totuși cea mai importantă putere în stat și, prin vot, la fel de legitimă ca președintele!) e o idee profund antidemocratică. Poate, prin aceasta, să fie tehnocratică, în sens stalinist. Foarte multe lume uită că acest guvern, care vine pe fondul unei disperări colective calculate (ca și așa-zisa revoluție), s-a instalat la Palatul Victoria printr-o lovitură de popor urmată de o lovitură de stat. Practic, guvernul Cioloș a fost instalat prin crimă. Ce s-a întâmplat la Colectiv exact asta a fost (probabil că nu vom avea dovezi în timpul vieții noastre, dar ele se vor descoperi și se va vedea că ce s-a petrecut acolo a fost o crimă premeditată!). Nu spun că Dacian Cioloș personal a făcut crima, pentru că e evident, nu el personal a făcut-o. Crima a făcut-o ocupantul politic pentru a-și pune la conducerea executivului marionetele, întrucât președintele nu era suficient, fiind o funcție nepractică (mai ales în condițiile acestea.) El doar a beneficiat de ea, validându-se prin crimă.

Un minim pas în istorie ne face să ne aducem aminte de ce Mihai Eminescu îl ura pe regele Carol I, pe bună dreptate. Pentru că România a acordat Germaniei, mult în avans, favoruri economice (afacerea Stroussberg), răscumpărând, avant la lettre, independența și anulând astfel jertfa pe front a unui întreg popor. Adăugându-se faptul că România a devenit regat, regalitatea fiind o formă de vasalitate față de Germania care l-a numit pe Carol I rege și nimic altceva, nicidecum un regim respectabil, lucrurile încep să aibă, brusc, prospețimea prezentului. Dar, mai cu seamă, Eminescu îl detesta profund (ca și Caragiale) din cauza tratatului secret cu Austria (1883), prin care România se angaja să nu recupereze niciodată Transilvania. Aceste lucruri pun în context și ceea ce trăim azi, în plin post-kominternism: România e vasală, chiar mai mult decât atât, e o colonie, președintele e o marionetă a unor puteri străine, iar guvernul mai mult al Uniunii Europene decât român.  Neridicarea fondurilor ce ți se cuvin de drept le transformă, și pe ele, în favoruri. Coabitarea cu UDMR de atâția ani (partid etnic în Europa secolului XXI?) e o formă de lașitate perpetuată (inclusiv a PSD, prin mafiotism, dar nu prin crimă.)

Peste toate aceste paralele sumare, trăim o înflorire economică sub guvernul Dacian Cioloș. Am putea spune, fără să exagerăm, chiar o mică perioadă interbelică. Dacă, între cele două Războaie Mondiale, legionarii au introdus crima în viața politică a României, în postceaușism, ea a fost introdusă prin holocaustul care a avut loc la Colectiv. Iohannis însuși, în inteligența sa deficitară, a declarat: A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă. Pentru mine, toate acestea sunt informații, dincolo de peisagistică. Numai disperarea și tâmpirea generală îi poate face pe oameni să creadă în tehnocrația lui Dacian Cioloș și a guvernului său.

 Suntem, din păcate, la fel de proști ca în 1989.

Niciun comentariu: