vineri, 15 iulie 2016

Tactica neprevăzutului total

Atentatul de ieri de la Nisa e semnul că lucrurile nu doar că se vor complica, ci că de abia acum viața va fi un calvar în Europa, pentru că se trece la tactica neprevăzutului total, crimele și atentatele vor fi individuale, realizate de către nebuni radicalizați, ele nici măcar necesitând multă organizare detectabilă anterior.
Acum aproape o săptămână, când câțiva oameni am fost încuiați într-un supermarket care a coborât storurile pentru a ne proteja în fața unui dement cu arma, în Paris, dându-ni-se drumul prin poarta din dos, nu am văzut nicio știre ulterior în presă și aproape nimeni nu m-a crezut. Nu e știre, deci ai visat. Asta spune ceva și despre ce are voie presa să scrie, despre ce trebuie să scrie, sub imperiul lui "a nu panica". Desigur, ce am trăit eu nu contează în fața atâtor morți (84, până acum, la Nisa), însă am înțeles că tactica va fi de acum a izolării și a panicii reale așa cum cămașa e mai aproape de corp decât vesta. Pe lângă faptul că și pe timp de pace e greu să te confrunți cu arbitrarul unui nebun care ia arma să tragă în oameni, îi calcă cu mașina, le taie gâtul pe stradă pur și simplu sau otrăvește mâncarea creștinilor (nu sunt chiar sigur că nu vor urma!), cu atât mai greu este să prevezi această forță disparată și sigură când fondul e de spălare pe creier prin religie, întâmplător sau nu, nu cea majoritar a Europei și, istoric, în dezacord cu ea. Nu am nicio îndoială că aceste lucruri nu se vor termina aici, ele vor continua în noul tip de Ev Mediu cu care am fost încălțați.
Aceste atentate au rădăcini adânci în planul care de vreo 30 de ani își propune să facă din Europa (din lume cu totul) un singur popor, un singur fel de a gândi, neetnic, să metiseze totul și să încurce tot ce e tradiție, cultură, în cea mai detestabilă formă de comunism, numită corectitudine politică. Marx, care era genial, avea dreptate în privința comunismului ca apărând prin strângera capitalului la vârf, în multinaționale, statul fiind un impediment în acest imperiu paralel. Practic, faptul că Europa cedează greu identitatea ei tradițională și nu vrea să renunțe francezul la a fi francez, ungurul la a fi ungur, românul la a fi român (aici am cele mai mari îndoieli!) l-a enervat de tot pe domnul Soros, stăpânul, artizanul a ceea ce se întâmplă acum în Europa, zicând în sinea lui: foarte bine, varianta dură. Vă metisez de nu vă vedeți. Planul e vizibil cu ochiul liber. Nu am o problemă cu metisarea populației, dar ea trebuie să fie naturală demografic, firească, nu artificial relizată, în interesele cuiva. Acest fapt face oamenii cobai și legitimează rasismul, xenofobia. Și, cum metisarea nu s-a putut face ca pe hârtie, s-a trecut la strângerea șurubului, la atacuri.
Crimele recente, paradoxal, sunt făcute cu ajutorul oamenilor de pe internet, al tinerilor frumoși și manipulați, sunt și ei o rotiță în acest război al propagandelor și al oamenilor călcați cu mașina. Nu poți să ai o fotografie de profil facebook a curcubeului confiscat propagandistic și să plângi morții de la Nisa. Te contrazici fără ca măcar să o știi. Ei sunt rezultatul aceleiași volte din uman înspre ideologic, de necreditat tocmai prin acest efect de prim-plan. Exemplul dat e minor, dar sugestiv. Să ne întoarcem la morții care au murit degeaba. Vor muri și alții pe care statul nu îi va proteja. Politicienii, președinții (al Franței, al României etc.) sunt aglomerări de prefabricate verbale și atâta tot, cu un discurs de rumeguș și care nu are a face cu oamenii popoarelor lor.
Trebuie să ne rugăm să nu fim noi victime, în cea mai egoistă și mai necreștină formulă. Dar, paradoxal, să ne rugăm într-o Europă în care e ca de aer nevoie de creștinism. El ar fi singurul care ar putea regla raporturile, nu armatele, nu Nato, nu Uniunea Europeană, nu Brexit, Franxit, Romxit etc., ci creștinismul. Europa occidentală suferă de ani buni un dezechilibru de forță. Religios, e islamică nu numai prin faptul că această religie e virulent la baza unor fapte (prin utilizări deraiate ale ei), dar și prin lipsa evidentă a creștinismului, evaporat, cumințit, el însuși văzut ca erezie în zilele noastre. Europa trebuie să redevină creștină și a națiunilor! Nu pentru că astfel nu s-ar trezi vreun cretin să calce cu tirul 84 de oameni, ci pentru că atunci nu îl va fi sprijinit o ideologie și perspectiva eroizării în ea, provocând fapte în serie.
Dumnezeu să ne ajute! E singurul care mai poate.

Niciun comentariu: