duminică, 1 mai 2016

Poem postimunitar

                                          Paște, 2016


Azi, cei fericiți stau cu familiile lor.
Ceilalți,
               nefericiții,
                                  desțărații
caută prin colțuri de cameră câte un
păianjen cu cruce
                             să stea cu el spate-n spate:
dar poate că aceștia s-au întors la suprapunerea
totală,
           cea a paginilor în filă,
                                                cea a fiicei în mamă. 
Nu se pot despărți fără
                                      urmări.

Â-ul e â doar prin căciula sa.
                                                De miel ceaușist. 
Compensează prin forța diacritică
                                                      sensibilitățile conlocuitoare.
Și nici n-ar fi grav dacă ar găsi
                                                  acel păianjen și dacă
n-ar avea, totuși,
                           piercing în cruce.




Niciun comentariu: