miercuri, 13 aprilie 2016

Primul guvern marxist de după 1989

Nu sunt adeptul ideii, pe care au avut grijă să o impună intelectualii duplicitari ai României timp de 25 de ani, conform căreia comunismul românesc a fost un bloc de beznă, un monolit care trebuie negat global, unul din care nu se poate alege nimic bun și din care nu trebuie păstrat nimic în democrație. Nu sunt un nostalgic. Ar fi culmea și împotriva naturii biologiei să fiu. Aveam doi ani la lovitura de stat validată în revoluție ca să se poată direcționa eroic toată avuția națională stăpânilor actuali (care în niciun caz nu mai sunt românii).

Negarea globală e o perversiune care ajută tocmai reinstaurarea unui anumit tip de marxism, despre care am mai vorbit, marxismul de nouă tulpină (popular, general, nu se poate face distincția). Cei care au globalizat comunismul, ca să spun așa, au făcut-o ca să scape de imaginea ceaușistă exact cum Ceaușescu a vrut să scape de mitul pemerist al lui Dej. Ce trăiește România azi e nu o întoarcere la ceaușism, ci o întoarcere la dejism. Au redobândit puterea Brucan și ai lui, cei mai sadici complotiști. Cu mănuși, pentru că astăzi raportul e unul de finețe, cei noi sunt adevărați marxiști ai dantelei. De la finețe citire,  Brucan nu era un dejist, mai curând Dej era un supus al liniei pe care indivizi ca Brucan impuseseră marxismul în țară. Cu destui români, fără îndoială!

De câte ori sunt întrebat despre situația politică a României din ultimii 50 de ani, nu mă sfiesc să spun că cel mai bun președinte (la început secretar general) al României a fost Nicolae Ceaușescu în primul mandat, din 1965, puțin mai timid până la avântul din 1968, și până în 1980. A fost singurul care a găsit, în această zonă a Europei, o formulă de armonizare a comunismului și ideii de națiune. Nu a fost pe placul marxiștilor pur-sânge și a fost înlăturat. Nu a durat mult acea armonizare, dar se putea trăi în ea. Acest fapt, în care cred, nu mă face deloc comunist, mă face doar realist, lui Ceaușescu însuși imputându-i-se faptul că ar fi diluat marxismul științific. Eu cred doar că l-a înțeles prost și i-a dat acestei înțelegeri un imbold personal(ist). Iar acesta nu putea fi decât  o modalitate de a recâștiga natura românească, într-o mai mică sau mai mare măsură. Cât era util pentru a fi suficient de clară desprinderea de Moscova. Totuși, scopul nu a fost de a o truca, ci doar de a se folosi de ea integral. Ceea ce e, oricum, mai puțin nociv.

Primul președinte neo-marxist, în formele de manifestare, pentru că în adâncuri e doar un om lipsit de inteligență, Klaus Iohannis, a numit primul guvern marxist, guvernul Cioloș. Puțin înainte de venirea sa, cineva a început, pe nevăzute, să schimbe, grafic, stema României. Dacă ați observat la prezidii etc, tot guvernul are următorul tip de stemă:


Dincolo de faptul că, heraldic, acvila e mult simplificată (pare o stemă trecută prin zece copiatoare, la a treia mână), ce reprezintă acest alb pe fond albastru? De ce nu mai sunt culorile drapelului în interiorul stemei României? Drapelul reprezintă poporul iar stema statul. Cine vrea să despartă statul de etnic și pentru ce? Heraldic și logic, sunt semnele deznaționalizării. România este și va fi etnică, dar nu etnicistă (exemplul Dobrogei e unul cu care chiar am putea da lecții în Europa!). E ciudat că avem o stemă cameleon, care în prezența drapelului Uniunii Europene devine și ea albastră. Atâta doar: cameleonul își schimbă culoarea ca să se apere. Noi, însă, o facem  pentru că nu mai existăm decât ca o hologramă de țară, în lipsa unor bărbați de stat veritabili barem să observe aceste semne ale uzurpării statului național. În chestiuni de acest nivel nu te joci cu grafica, nu stilizezi aiurea, nu ești la Facultatea de Arte Plastice. Aceste lucruri înseamnă ceva și au o relevanță foarte exactă. Relevanța coloniei, sustragerea etnicului. Guvernului Cioloș îi pică de minune aceste schimbări, chiar i se potrivesc. Unui guvern numit ilegitim prin presiune leninistă i se potrivește de minune această stemă. Nu ajunge câtă manipulare se produce pe facebook zi de zi, ceas de ceas și minut de minut, ministrul Curaj, cel cu mai puțină latină, mai puțină istorie și dacă se poate limba română studiată nu ca limbă de cultură, ci ca o descurcăreală socială, ne livrează următoarele: Să discutăm în liceu despre ce a însemnat comunismul pentru familia fiecăruia. Când ai pe afiș o stemă marxizată, fie vrei să recrutezi vechea gardă, fie știi că e bine să discute copiii despre asta, să aducă la școală insigne de pionieri, o cravată, că doar rămâne ceva în mintea lor. E  folosită o tactică de tipul manipulării de presă grobiană în acest caz. În contextul în care manulalul de istorie e, la paginile despre comunism, derizoriu. Dacă se mai cheamă incă istorie și nu științe sociale.



Ne aflăm în fața primei conduceri marxiste a României de după 1989. Nu, nu a fost PSD niciodată asta, el a fost doar îmbuibat și hoț. Ideologia era mai mult o amintire plicticoasă. Numai că marxismul de nouă tulpină al acestora nu e internaționalist ca să ai un dialog cu alte state, ci e unul al diminuării ideii naționale sau, în orice caz, al realismului ei sincronist: nu își mai aparține decât ca muncă pe bani puțini. Totuși, proprietatea, zic eu, e cea care definește o țară.

Ceaușescu nu a fost un erou, din contră, ultimii ani l-au transformat într-un orbete care a mutilat sufletește și social acest popor. Dar e de preferat Ceaușescu din prima perioadă, perioadei lui Dej. Pentru că discuția aici se poartă. Desigur, altoită pe corectitudinea politică a noii atârnări.

Niciun comentariu: