vineri, 22 aprilie 2016

Dl. Liiceanu, aceeași supă jalnică și reîncălzită

Citesc că domnul editor cu alură de filosof dar, întrucât într-o țară cu literatură normală, acest ins ar trece drept scriitor de mâna a treia, mă voi rezuma la a-l numi doar editor... Așadar, domnul editor Gabriel Liiceanu o comite la cumul, să apere grămada de indivizi inconștienți care au compus cretinitatea muzicală a trupei Taxi. Editorul zice că mântuirea nu se face pe neamuri, ceea ce ar rezulta, vezi-doamne,  din denumirea Catedrala Mânturii Neamului, și că ar fi, prin urmare, o erezie. Îi transmit domnului care înțelege totul pe dos sau vrea să lase impresia, mai exact, ca oricărui manipulator eficace, un fapt foarte exact: că biserica ortodoxă se ocupă de neamul românesc și că așa trebuie să fie, în virtutea tradiției și a specificului. Nu înseamnă nicidecum că mântuirea se face pe neamuri. Deși, Noe nu a luat în arcă neamuri, ci specii, ca să nu spun chiar rase. Dar acolo au o valoare simbolică, de cu totul și cu totul altă natură, nu ca să le nedreptățească, ci tocmai, ca să le salveze. Ce spune domnul Liiceanu un sofism tembel pe care orice elev de liceu, când ține în mână primul manual de filosofie, i-l poate dejuca. Dar omul a sărit în ajutorul camarilei sale, a direcției sale de propagandă purulentă și glossy. Era de așteptat. Nu e prima dată când mimăm solidaritate ca, de fapt, să facem doctrină. Nu, domnule, Liiceanu?

Despre Mircea Cărtărescu am scris că îmi e milă pentru că e un scriitor valoros dar, asemeni peștilor care nu se pot mânca, plin de  toxinele politice cu care s-a încărcat de 25 de ani. De Gabriel Liiceanu nu are cum să îmi fie milă. E un editor foarte bun și un scriitor prea prost ca să poată să mintă și să nu i se vadă în doi timpi și trei mișcări volutele de manipulare pe care le scrie. Spre deosebire de Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu își desconsideră profund cititorul: crede că are în față o turmă de analfabeți, dacă nu chiar de bizoni care să se uite la el încruntat și să îl creadă pe cuvânt. Are ceva din pastilele televizate pe care le ținea cândva Paul Everac, dar e mai puțin decât asta, e un moralist interesat și viclean. Și asta se vede. Despre oportunismul său vechi, care, se înțelege, e rădăcina celui nou, putem vedea în această emisiune antologică realizată de Marius Tucă, despre bombardamentele din Serbia anului 1999. Vedeți și judecați atitudinile lui de atunci și cele de azi.


Niciun comentariu: