marți, 8 martie 2016

Precizare

Articolul anterior, în care găsesc și ceva bun în munca unor oameni cu o activitate absolut detestabilă în administrație, le-a părut unora ca fiind o încercare de îndulcire a raportului meu cu Uniunea. Nu are deloc acest rol, e doar o amintire a umanului într-un timp în care scriitorii par a fi uitat în primul rând să fie umani. Nu îmi schimb poziția față de Uniunea Scriitorilor. Ea rămâne la fel: fermă și radicală. Nicolae Manolescu și jăndarii săi trebuie să plece. Dar trebuie să îi facem să plece prin mijloace democratice. Nu mă aliez însă, în cererea mea, tuturor frustraților pământului și oportuniștilor firavi. Nu sunt în nicio tabără și nici nu voi fi. M-a binemeritat Dumnezeu cu prea mult bine ca să am nevoie să atârn de vreo trompețică cenaclieră ori institută.

Niciun comentariu: