duminică, 6 martie 2016

Elveția


Să te ferești de omul care a pierdut totul în dragoste.
E capabil de orice. Chiar și de genul neutru.

Chiar și de ceea ce nu i s-a dat
în lumea bolnavă de firesc apăsat,
                                                        unde-l mustru.

Elveția a pierdut totul în dragoste ? Elveția a avut dragoste?
Că nu-i nicio nuntă e firesc, însă nu e niciun staroste.


Se-ntinde numai în ochi grăsimea de pește peste câmpie, exactă -
cu ritm de ocupație străină, cumva dictando și cumva abstractă...

 
Nu-l neutralizezi nici dacă îl duci și-l fuți în Elveția.
Nici dacă îl îneci în lacul Bodensee, al bunicului meu, cu excepția.

 
Nu se întâmplă nimic decât faptul clar carnea
devine propria afumătoare, și pe desupra Aria.


Să te ferești de omul care a pierdut totul în dragoste.
E capabil de orice. Chiar și de genul neutru.


Chiar și să pună ring-spiel în pacoste
și să devină împărat. Austru.

 
Crăpelniță de  post și rugăciune și fălci de ceva așteptat,
crăpând fontanela firescului prin uitat…




Niciun comentariu: