vineri, 11 martie 2016

De fapt...

Să ne punem frumos crăvățica, un fular alb-lung la târgul de carte. Aiurea. În lipsa libertății, degeaba faci poezie. Mă refer chiar la libertatea personală. Aceea de a nu trebui să faci sluj nici la Manolescu, nici la Liiceanu, nici la Cristea-Enache, nici la Carmen Mușat, nici la sclavii sclavilor, la nimeni. Fulărele albe și impresii. Poezia fuge de acești oameni cu graba cu care ei întind mâinile după diplome și premii. Tot mai mulți devin autori și rămân atât de puțin poeți. Îi privesc cuminte și cu ochi senini. Sunt copiii noștri, bătrâni de circ. Dacă poezia nu te face liber și suprapus ție - nu ca ego umflat -, ci mai bun, mai rațional, mai întremat sufletește, dacă nu e o vitamină C cât tot alfabetul, riști să te usuci pe dinăuntru, oricâte premii ai avea și, de la un punct încolo, or să îți agațe decorațiile direct pe oase...

Niciun comentariu: