duminică, 10 ianuarie 2016

Asta ar trebui să fie o prioritate a statului român: cercetarea reală a plăcilor de la Sinaia

6 comentarii:

Adrian Costache spunea...

Prietene, ești bine? Plăcuțele de la Sinaia sunt un fals dovedit.

Darie Ducan spunea...

Adrian Costache,

În primul rând, nu am hotărât că suntem prieteni.
În al doilea rând, am afirmat doar că ar trebui cercetate. Nu am spus că sunt adevărate sau nu. Dar văd că dumneavoastră știți...

Adrian Costache spunea...

Am auzit că îți plac majusculele, așa că mă conformez: AU FOST DEJA CERCETATE și s-a dovedit că sunt FALSE. Mai exact, că sunt niște falsuri grosolan executate de un grup de dacopați naivi precum N. Densușianu.

Darie Ducan spunea...

Adrian Costache,

Sunteți prea superficial în abordare ca să mă obosesc să vă comunic tot ce cred cu adevărat. Nicolae Densusianu nu avea o cultură lingvistică suficientă să compună un fals atât de savant, tocmai fiind naiv. Acest fapt se vede și în destule abordări din Dacia Preistorică. Apreciez, totuși, gestul de a nu fi semnat anonim. Cred însă că aceste plăci trebuie studiate. Nu patriotard, ci pur și simplu istoric, neutru chiar.

Adrian Costache spunea...

Un fals "savant"? Dacă falsificatorul ar fi fost "savant", de o "cultură lingvistică suficientă", nu ar fi utilizat litera greacă Y (upsilon, vestitul i grec) pentru a reprezenta vocala "i", ba chiar ca alternativă pentru Ι (iota). Toată lumea bună știe că Y se pronunță "u" în greaca veche și "i" în greaca modernă. Or dacii din secolul al treilea nu prea erau cititorii avizi ai lui Kazantzakis, din motive cronologice evidente.

Darie Ducan spunea...

De aia spun că priviți superficial, fiindcă excludeți faptul că acel cronicar dac putea avea lacune serioase, confuzii, distorsionări. Nu știm la a câta mână a scris ce a scris (dacă, evident, a scris). Nu putem ști exact cum transcriau ce auzeau. Mai ales că textul nu e în greacă. O dovadă clară de apropiere e până și aceea că azi citim latina în diverse forme, în diverse țări romanice. O regulă de azi e o regulă de azi. Nu se potrivește tot timpul în trecut. Și chiar regulă din greaca acelor timpuri să fie, asta nu înseamnă nimic. Aș zice, exagerând, că tocmai anumite inadvertențe fac textele credibile. Cea mai mare masă de texte antice și medievale conțin greșeli și inadvertențe. Dar, în atâta spălare de perspectiva istorică, încununată de indivizi ca Lucian Boia în ultima vreme, nu mă miră că cereți texte perfecte. Corecte, istoric. Realitatea istorică e uneori mai naivă și mai cruntă în coerența ei.