miercuri, 2 decembrie 2015

Despre impostură în USR

Citesc, din când în când, România literară exact cum părinții mei ar fi citit Scînteia. Știind cum stă treaba, necreditând sclavia de pe acolo absolut deloc. Dar citind, totuși, să văd cât mai tine buboiul. Același, al USR. Care altul? Citesc, pe blogul lui Claudiu Komartin un prim episod dintr-un serial despre impostură. Nu e omul care să nu fi lucrat cu așa ceva, sprijinind și el destule nulități care să îi facă galerie. Dar îmi place mult ce a scris pe blog și îi dau dreptate. Impostura oficială e problema, finanțată pe bani publici din greu, nu cea în regim privat pe care uneori o încurajează Komartin, ca un Macedonski împărțind inele. Până la urmă toți greșim așa, dintr-o generozitate poate genialoidă, poate disperată. Ieșind din portretistică, e foarte necesar un serial despre impostura universitarilor  cu ascendent în literatură (dar poate că tocmai de aceea ar trebui să ne uităm și la cei de lângă noi, cei pe care ni-i luăm tovarăși de drum!). Primul episod vizează un aer craiovean față de care cândva aveam un anumit respect. Sper să continue acest serial. Cel puțin  în cazul revistelor finanțate de USR e mult de muncă. Ramuri, Convorbiri literare, Vatra, Hyperion etc.
 
Nu de alta, dar fără a numi strașnic impostura (care se vede cu ochiul liber) - mai cu seamă dacă bestiolele au ajuns și pe Olimp, pe bani publici - o să se intre în USR potrivind găurile de sex cu filialele. Pe alese, după preferințe, într-o ofertă frizând sonetul despre vocale al lui Arthur Rimbaud.

Niciun comentariu: