luni, 14 decembrie 2015

Cotizația USR, mărită. Scrisoare publică


Stimată Doamnă Irina Petraș,
Vă scriu dumneavoastră această scrisoare, neputându-i-o adresa domnului Nicolae Manolescu, în tinerețe mult mai deschis spiritului critic și dialogului real, transformate, cu timpul, într-un deplorabil dictat.
Am constatat cu amărăciune majorarea cotizației USR de la 100 de lei (pe an) la 150. În orice țară civilizată în care statul  se implică real (sau, în orice caz, altfel)  în condiția scriitorului, acest fapt poate că nu ar fi revoltat prea multă lume, uniunile de creație fiind peste tot un crepuscul și nu un debut. Dar într-o țară ca România, o cotizație mărită la o uniune de creație - concepută ca structură sindicală, să nu uităm asta! –ar trebui să ne revolte. Mă revolt deci în fața acestei măriri a cotizației, absolut nejustificată  față de eforturilor pe care le depune USR pentru ridicarea condiției de scriitor (între care Filiala Cluj e, de departe, cea mai răsărită și vie si cumva privatizată în bine, grație dumneavoastră!). Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2007 și nu știu dacă am beneficiat de suficiente lucruri în schimbul cotizației pe care am plătit-o în toți acești ani. Nu sunt eu cel care  ridică relația comercială în discuție înaintea celei de onoare, USR a mărit cotizația nedând, în schimb, decât foarte puțin. Mie, personal, nimic. Nicio lectură publică prin USR, niciun eveniment, nici măcar la grămadă, ca la rugbi. E adevărat, locuiesc la Paris de câțiva ani și e mai dificil. Dar am locuit destui ani în România și a fost la fel (cu cotizație minimă, însă). Așadar, nu poate fi invocată lipsa mea din țară. Mi-au apărut în toți acești ani câteva poezii în două-trei  antologii editate prin USR ( fapt care nu s-a soldat în niciun fel, nu mi s-au dat drepturi de autor nici pentru un vârf de ac etc.) insuficiente pentru a justifica mărirea cotizației cu jumătate, în ceea ce mă privește.  (Tactic, s-ar fi putut mări prograsiv, cât să nu se vadă decalajul dintre o creștere cu jumătate și o realitate în stagnare – asta ca să fiu optimist! ) E un gest de foarte mare tupeu din partea conducerii USR. Și de iresponsabilitate. O spun răspicat. Câtă vreme nu se vede nicio îmbunătățire reală a statutului scriitorului român iar Uniunea Scriitorilor mărește cotizația cu 50 %, mă întreb serios dacă mai are rost să fac parte din această uniune de creație.
 
 
Vă scriu cu stimă și cu indignare. Luați personal numai stima. Indignarea poate rămâne instituțională. Indignarea și revolta.

Darie DUCAN

Niciun comentariu: