miercuri, 4 noiembrie 2015

Sentimentul inertiei mestesugite

Victor Ponta e, de saptamani bune, media mansetelor lui Dragnea si nimic mai mult. De aceea i-a fost si foarte usor in aceasta dimineata sa demisioneze, lasand fara obiectul muncii o gramada de lume si, mai cu seama, potrivindu-si mozaicul demisiei cat mai convenabil, astfel incat Triunghiul mortii sa devina Cu mainile curate: si a reusit. Nu imi fac nicio clipa iluzia ca seful guvernului a demisionat din cauza protestelor la fel cum nu m-am iluzionat ca e vinovat el nominal de incendiu: o calarire de pretexte! O calarire in zori! Mortii din club par, deja, undeva foarte departe. A prins momentul potrivit ca sa plece cu oarecare demnitate.

Senzatia de film de Sergiu Nicolaescu am simtit-o azi dupa-amiaza cand am fost prezent pe esplanada pariziana Trocadéro, unde ne-am adunat mai multi romani cu steaguri si candele, inca nu mi-e clar daca sa protestam sau sa ne rugam pentru sufletele celor dusi. Dar peste aceasta senzatie a fost sentimentul inertiei mestesuguite a oamenilor care nu mai au ce sa strige intrucat demisiile cerute au avut loc. Jos coruptia! Jos parlamentul! sunt, sa o recunoastem, lozinci si nimic mai mult: coruptia nu e o gramada de frunze pe care sa o dai la o parte cu matura, e la fel de insurubata in noi precum dorul sau doina. Iar parlamentul suntem noi, dar nu noi cei de pe facebook sau din piata, ci noi cu totii. E o realitate pe care daca nu o acceptam, nu putem pleca mai departe. Orice ar fi sa rasturnam in numele poporului.

Peste acestea, a venit si limbajul de lemn al lui Klaus Iohannis, care a declarat: Tarziu, foarte tarziu, guvernul a demisionat. A fost nevoie sa moara oameni pentru ca aceasta demisie sa se produca. Aceasta declaratie de traforaj (al doilea om in stat, dupa Dragnea, nici nu constientizeaza ce a spus) e la fel de necinstita precum faptul ca Victor Ponta a plecat cat sa se scoata, nu cat sa plece, uimind pe toata lumea si aruncand un pol de bani publici, in scarba si din orgoliu, dar si in carca viitorului guvern, pentru cresteri salariale. E prima data cand, in decurs de cateva secunde, Victor Ponta si Klaus Iohannis par din aceeasi plamada. Scanteia pretextuarii e semnul necinstei la amandoi.

Lumea va sta in piete zile bune, dar cata vreme ultimul om in care lumea mai avea incredere, Klaus Iohannis, simplifica intentionat ecuatia unei crime doar pentru un populism edulcorat, mi-l face total iresponsabil. Multimea, care e difuza,  poate/are voie sa greseasca sa faca lozinca din moartea unor oameni pentru interesele generale, dar asta nu inseamna ca tu, presedintele tarii, ai dreptul sa faci la fel. Cu atat mai mult cu cat cauza si efectul pe care le introduci in discursul tau raschetat pot fi interpretate si ca intruziune in treburile justitiei.

Niciun comentariu: