luni, 9 noiembrie 2015

Alteţă şi şmen

Când am văzut-o la televizor pe principesa Margareta declarând că e gata, că e pregătită să se revină la monarhie, cu Radu Duda lângă ea dând din cap ca un căţel de pluş bun de pus pe bordul maşinii, m-au apucat candorile faţă de decadenţa acestei familii, cândva a regilor României. 

Am avut senzaţia că vorbeşte cu taximetristul uzual, în timp ce acesta e pe drum: noi suntem gata! Mai avea puţin şi zicea profitez bien! Ei, zău! Generozitatea celor mumificaţi în heraldică nu poate fi decât duioasă. Nici măcar nu e mânie proletară ce simt eu, e ceva mult mai uman care mă determină să nu le acord acestor oameni decât o milă simplă: nu sunt de ani buni decât propriul lor P.R. Care e diferenţa dintre ei, acum, şi Simona Gherghe, Cătălin Măruţă şi compania? Comparaţia e groaznică, dar reală. Trag şi ei de o tragedie, ca toată lumea, fără măcar să creadă în izbândă, plusează la noroc, din inerţia unui şmen, căci, dând la o parte hlamida formală, nu e altceva decât şmen. Vin şi ei la revuluţie, cu costumu ăl bun. Prin comunicate, desigur. Sentimentul meu e de jenă profund conştientă.

Acum câţiva ani, când încă mai aveam un respect relativ pentru ei, le-am scris o scrisoare propunându-le un proiect cultural legat de poezia tânără.  Nu am primit niciun răspuns, cu tot pachetul de cărţi pe care li l-am trimis. Le-am urmărit activitatea: concerte la nu ştiu câţi ani de la venirea în ţară a principesei, când toată lumea comemora 25 de ani de la moartea oamenilor la revoluţie.  Ar trebui să nu se aştepte la altceva decât la a fi ridicoli cu ştaif într-o societate în care toate manifestările pe care le organizează sunt autarhice şi toate comunicatele sunt direcţionate spre ei.


Niciun comentariu: