duminică, 23 august 2015

Lemn și virgulă

"Astăzi, cu ocazia Zilei Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului, ne amintim cu compasiune de victimele regimurilor totalitare, instalate pe o mare parte din continentul nostru în secolul trecut. România și-a asumat, odată cu aderarea la NATO și UE, valorile democratice și avem obligația de a condamna ceea ce este greșit și nedemn în trecutul recent. Prin măsurile curajoase și concrete pe care le-a luat în ultimul deceniu cu privire la condamnarea fermă a acestor regimuri, țara noastră a dovedit că s-a desprins definitiv de un capitol sumbru al istoriei sale. Garantarea unui viitor democratic al națiunii române depinde însă și de felul în care demonstrăm zi de zi că știm să apărăm libertatea, drepturile omului și valorile europene. De aceea, trebuie să fim în continuare vigilenți și să prevenim acțiunile și inițiativele ce reprezintă atacuri la statul de drept și la democrație."

Cam asta scrie Klaus Iohannis pe pagina sa, într-un limbaj de lemn ca o cabană la munte. Nu vreau să spun decât că sunt momente în care obediența te face pur și simplu prost. Gesturi de curaj ale României, ca stat, prin condamnarea idilică a unor regimuri după decenii de la căderea lor? Care anume gesturi de curaj? Spune-le cum vrei: necesitate, compromis acceptabil, o cămașă de bal, dar nu curaj. Și până la urmă de ce e curajul mai fiabil decât normalitatea? Statele solide în condiția lor (cum pare totuși că România este) nu fac gesturi de curaj. Trebuie citit aici curajul ca fiind reacționar? Sau disident? Față de ce? Ce e curajul? Față de cine e curajos statul român când tot ce face e să își laude diriginta perpetuu? Curaj cu un singur torționar arestat? Și la vârsta la care cătușele sunt Nivea? Cu o lege oarbă care, luată ad litteram, e cenzură?  Îți trebuie curaj să scrii cenzură? Un complex spală pe altul și ambele fața.

Mihai Eminescu are câteva versuri puternice (și simple) în Mohamed biruitorul care arată despre ce curaj e vorba. Nu aș cita din Eminescu dacă nu aș ști că prostul meu și prostul lui nu se vor întâlni niciodată.

"[...]

Să numeşti erou pe gâde, astfel fierul i-l ascuţi,
Iar pe cel viclean şi neted tu numeşte-l înţelept
Şi nebun zi-i celui nobil, zi că prost este cel drept;
Din ale mulţimii patimi fă o scară de mărire
Şi te vor urma cu toţii prinşi de-o vecinică orbire
Şi, cu laude viclene linguşind prostia lor,
Tu din roiuri risipite înjgheba-vei un popor."

Formulările din ultimul timp ale lui Klaus Iohannis (sau cine o fi plătit să îi folosească numele exact cum Casa Regală face ciocolată cu cacao pe spatele istoriei acestei țări) sunt un pericol public. Nu știu dacă vine ceva din stalinism în toate aceste discursuri și formulări (a se vedea mai jos). Cert este că din prostia stalinismului vin sigur.





Niciun comentariu: