joi, 14 mai 2015

Piața Sfântul Gheorghe

Rămân uimit de lipsa de ochi a multora care cred că ștergerea picturii murale din Piața Sf. Gheorghe e un fapt de cenzură și atât. Este, dar i se vede lucrătura. Doza dată din timp în timp ca să se cronicizeze un pseudocivism și care de fapt e ideologie mascată. E cenzură. Dar ce e atunci când se umple netul cu imagini cu acel zid peste care e suprapusă, în bășcălie, pictura de la Voroneț? Adică contrapunem Voronețului (care nu e al Bor, ci e patrimoniu național și al Unesco) artă încă neomologată? (care poate fi bună, dar nu e asta discuția). Gesturile astea vin, la rădăcină, din marxism. Cred că e cenzură, dar cred că e o cenzură provocată deliberat pentru a hrăni netul. Și atunci nu mai e cenzură, ci e o pervertire a dialogului. Am simțit nevoia să aduc o nuanță la acțiunile pieței pentru că de la Bor nu mă aștept la nimic. Dar de la tinerii artiști mă aștept. Am fost și eu în piață când am crezut că e cazul, am scris Vedeșicredele și am crezut în luciditate înainte de a mă deda unui protest hormonal ori sangvinic.Cred că avem nevoie să știm uneori care e limita. Lupta cu inerția e un titlu la care ar trebui să ne referim mai des.

http://hyperflash.ro/parohul-emil-caramizaru-informatiile-aparute-in-presa-sunt-false/

Niciun comentariu: