sâmbătă, 11 aprilie 2015

Recomand cartea Aurei Maru



Poezia Aurei Maru, ce s-a putut citi de la distanță din volumul ei du-te free, transmite un sentiment fundamental al generației și al epocii noastre: spațiul aeroportuar, al niciunei țări ci al abstractizării abstractului. E o nouă formă de realism. L-aș numi realism bazic. Chiar dacă nu e vorba despre aeroport în multe dintre texte, se produce o contaminare benefică dinspre acesta spre sensul celorlalte poezii.

Poemele ei sunt ce doruri, check-in-uri, ce jale. Sunt ante-zboruri. Cred în poezia de acest tip. hudson, de exemplu, e un poem foarte frumos și foarte reprezentativ al fragmentarului, în consistența sa, dar nu al fragmentării. Poate că undeva, cine știe, ca în Platon, și două spații aeroportuare se caută în continuu ca să se împlinească. Mereu sub norii lui Aristofan și în lipsa de ploaie a generației noastre.

Niciun comentariu: