marți, 20 ianuarie 2015

Un kalașnikov politicos

Încercând să aduc, pe facebook, o nuanță dialogului legat de protestul O modestă propunere inițiat de poetul  Claudiu Komartin, m-am trezit jignit, gratuit și nedrept, de o poetă pe care, de altfel, o prețuiesc, Anca Mizumschi. Reproșul ? Că din cauza oamenilor ca mine Nicolae Manolescu e președintele Uniunii Scriitorilor a nu știu câta oară. (Dacă îmi amintesc eu bine, la ultimele alegeri mi-am exprimat opinia în legătură cu Dan Mircea Cipariu, care nu cred că merita, dar era cea mai puțin sinistră variantă de Klaus Iohannis a momentului respectiv, contra cumetriilor - desigur, doar ca să vină alte cumetrii).  Când confundăm solidaritatea cu unanimitatea, suntem la fel de în afara spiritului critic precum cei pe care îi acuzăm că au renunțat la el. În rest, rămân jihadismul lumii literare, inerția și neacceptarea vreunei nuanțe. Fără nuanțe, cădem înapoi. Și pare că vrem doar să preluăm noi puterea, nu să restabilim adevărul, lucru, de altfel, evident. Avem modelul trist al lui Geo Bogza care, după îndrăznelile din tinerețe, care și azi se citesc cu plăcere, a ajuns academician socialist, coleg de fotoliu cu savanta de renume mondial.

“…credem că un nou juriu, compus din scriitori mai tineri decât cei care urmează să fie premiați, ar vedea poate relieful valoric în linii mai juste."

     se afirmă în acest protest al poetului Claudiu Komartin, un poet talentat,  peste media poeziei care se scrie azi în România. Cu tot respectul față de poet, acest demers este o porcărie. Nu are nici măcar plauzibilitatea istorică a unui protest analfabet ca al lui Sorin Toma, din perioada proletcultistă (unii spun că ar fi fost scris de Miron Radu Paraschivescu). De ce spun că e neplauzibil? Din simplul fapt că atribuie criterii de vârstă (absurde și penibile) unui demers care se vrea estetic, de igienă critică. Și vine la adresa unor oameni care au eliberat poezia de ariditatea proletcultismului, mult mai inteligent, în anii 60. Adică unei încercări de atragere a liberatorului Ceaușescu de partea tinerilor, ca să nu mai poată da înapoi, spre realism-socialist, Claudiu Komartin îi opune pur și simplu criteriul vârstei, brut, fără nuanțe, fără sentiment istoric. Imaturitatea e a domnului Goe. Eu vreau să vie ! Nu pot fi de acord cu așa ceva, chiar dacă nu îmi place decizia juriului, chiar dacă o consider injustă, omorând ultimul premiu credibil din România. Nu cred în nicio formă de jihad literar doar ca să ne instalăm noi acolo.

„Vă propunem ceea ce ni se pare a fi singura posibilitate de reparație morală după o asemenea eroare: demisia de onoare din juriu, în bloc.” [...] e dificil pentru un critic să evalueze anvergura reală a unui poet din generații subsecvente lui.”


 În fond, acțiunea de ilegalist a lui Komartin e penibilă.  Nu poți fi și ilegalist și oficial (în termenii a ceea ce înseamnă asta în epoca noastră).  De ce au semnat însă atâția scriitori de real talent apelul ? Unii din convingere, unii pur și simplu la pachet, alții din inerție literară. Am văzut, în timpul din urmă, inerția câtorva sute de mii de  oameni, în altă direcție. Ea de ce nu ar putea fi și o boală literară când e vorba despre câteva zeci ? Cred că principiul greșit al lui Nicolae Manolescu e unul de tip comunist. A primit Gabriel Chifu premiul cu Mircea Cărtărescu printre contracandidați ? Oricum ar fi, Nicolae Manolescu se contrazice (doar dumnealui a spus că Mircea Cărtărescu e cel mai valoros scriitor contemporan). Nu a acordat un premiu din motivul că Mircea Cărtărescu ia toate premiile și ar fi cazul să mai dăm și altora, iar dacă se poate să mai cârpim o cumetrie, de ce nu ? Și ce dacă ia toate premiile ? Dacă Mircea Cărtărescu e cel mai bun, să le ia pe toate. Felul acesta socialist de a împărți un merit estetic se întâlnește perfect cu ilegalismul lui Claudiu Komartin. Gândirea e de același tip : cărați-vă, ca să venim noi, că suntem mai tineri. Mi se pare că nu e nicio diferență de comportament. Nu ajunge criteriul vârstei, din contră, când pui  accentul doar pe el, decazi. Mă tem că poeții tineri au cam îmbătrânit. Și cam devreme. De ce nu vreau și acum să vină alte cumetrii, dacă la alegeri l-am susținut pe Dan Mircea Cipariu ? Pentru că acolo era vorba despre niște alegeri democratice și criteriul vârstei, deși exista, putea avea încadrare personală, prin vot. Aici nu mai are, aici e pur și simplu un kalașnikov politicos. Confuzia e mare la nivelul epocii. Nici Domnul Goe și Tipătescu, dacă s-ar fi întâlnit, nu ar fi avut de unde să știe că sunt personajele aceluiași.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Original si obiectiv.