joi, 6 noiembrie 2014

Vedeșicredele



Vedeșicredele e ultimul poem dinainte de arta imunitară și de Manifestul negativist. Un poem scris în timpul protestelor la adresa afacerii Roșia Montană, în toamna lui 2013, când mi-am dat seama că manipularea (polifonia ei) e una dintre principalele măști sub care, deliberat (și chiar programat), România a fost jefuită, în ultimul sfert de secol, până și de propria ei imunitate. De multe ori cu contribuția noastră a tuturor. Niciodată epuizată, niciodată epuizate.
Darie Ducan
“Un poet remarcabil, tânăr și copleșitor…”
Adrian Păunescu
“[…] Nu există poezie mai bună şi poezie mai puţin bună, nu există versuri mai puţin strălucitoare. Rând pe rând eşti sedus şi consumat de Balena Albă, pe care Darie o vânează din copilăria sa compromisă cu geniu. […] Când i se saturează curiozitatea cu care neagă, Darie atinge sublimul şi leagănă conştientul în lava incandescentă a subconştientului, făcându-le strălucitoare şi coerente în aceeaşi sintagmă, în aceeaşi măsură, în aceeaşi propoziţie, în aceeaşi frază împreună.”
Aurelian Titu Dumitrescu
“Lui Darie Ducan i se potriveşte ideea unui filozof: când ai ajuns în vârf, continuă să urci! ”
Nicolae Băciuţ

Niciun comentariu: