marți, 7 octombrie 2014

Jucăria mortului

Andrei Pleșu a devenit un om interesant. Abia acum, când este un fel de Big Brother, abia acum când, zi de zi, citim câte un interviu cu el  precum cu eroii unei benzi desenate. Știm până și ce mănâncă, știm orice cotlon al vieții lui. E un om oral care mai ia câte o pauză pentru scris, din când în când. Când era numai inteligent era interesant pe jumătate. Acum, gâdilat de imago-demonii ambiției (îi dedic acest cuvânt compus) e de un interes covârșitor.

Îl privesc doar atât: să văd până unde. În ce se transformă acest om, înghițit ca păunul, cu tot cu pene, de aplauzele unei mase de intelectuali limitați prin faptul că îl gratulează cu o unanimitate periculoasă.

Sper că eseistul formidabil care este nu încetează, totuși, să râdă drăcește de imaginea sa de doxă și puțin burlesc și de faptul cum o asemenea consignație poate vulcaniza frustrări ale altora prin librării etc. Dacă nu râde, își merită titlul. Îl împrumut de la un coleg de generație foarte talentat.

Niciun comentariu: