vineri, 16 august 2013

Porumbul și supa de roșii

Nicolae Manolescu candidează (iar) la președinția vacii bune de muls - pentru unii - și de cotizat - pentru alții, a Uniunii Scriitorilor. Nu o să spun aici ce înseamnă pentru mine Nicolae Manolescu, am învățat foarte multe lucruri de la dumnealui în Facultate, lucruri pentru care îi voi mulțumi toată viața. Citesc pe o pagină de internet programul dumnealui cu fraze relaxate și lucide. Un discurs în plină paragină (nu un discurs îndrăgostit) a unei bresle care nu prea mai e breaslă ci a ajuns să se considere ea însăși un fel de ganglion atașat fondurilor publice.
 
Nu voi analiza toate aspectele programului său (ante și post), ci mă voi îndrepta către cele câteva rânduri care se referă la scriitorimea tânără: "Atragerea tinerilor scriitori. Susţinerea colocviilor anuale ale tinerilor. Obligaţie îndeplinită doar pe jumătate. Colocviile tinerilor au continuat an de an, cu excepţia lui 2013. Ele nu s-au arătat tocmai profitabile, din cauza existenţei unor serioase divizări în sânul generaţiei 2000, ceea ce a condus la conflicte, unele neplăcute, între participanţi. În USR nu s-au înscris destui tineri, încât să putem vorbi de un succes al planului de atragere a noii generaţii, deşi s-au înscris mai mulţi decât înainte, unii fiind chiar aleşi membri în diferitele jurii şi comisii. Un lucru bun este că s-au împuţinat atacurile tinerei generaţii la adresa USR, dovadă a schimbarii imaginii instituţiei noastre."
 
Serioasele divizări din sânul generației 2000, despre care spune domnul președinte sunt o diversiune care acoperă disfuncțiile de comunicare ale instituției în cauză. În ultimii ani invitațiile la Colocviile tinerilor s-au făcut preferențial, eliminându-se de pe liste, nejustificat, membri plini ai Uniunii - sau ei nici nu au fost avuți în vedere! După această divizare deliberată - totdeauna prin interpuși - e foarte greu de acceptat ca domnul Manolescu să dea vina pe conflictele între participanți. De multe ori divizările nu sunt cauza  neprofitabilității colocviilor, ci chiar efectul acestor colocvii. În USR nu s-au înscris destui tineri? Firește, nici cei care sunt nu găsesc în fantomatica instituție un interlocutor, instituția nefiind acasă atât la modul propriu cât și la figurat.  E o ipocrizie evidentă să afirmăm că s-au împuținat atacurile tinerilor la adresa USR datorită vreunei imagini schimbate, eventual în bine. De silă s-au împuținat. Nu mai e un partener Uniunea. Nu poate servi relație și nici măcar viol. E la fel de penibilă ca un viol petrecut într-un roman al lui Faulkner, când, în câmp, violatorul nefiind în stare să își merite numele apelează la un știulete de porumb ca să facă lucrurile ca la carte. Apelează și, din știulete, îi răspunde președinția USR. Boabele participă, ceremonios, la dicție. Discursul devine îndrăgostit.
 
Să numești generația 2000 într-un raport oficial de activitate e inexact, generaționismul e o metaforă, o încadrare critică, știe foarte bine Nicolae Manolescu asta, că această abordare își are locul într-o istorie (G. Călinescu ne-ar fi băgat la romantici macabri și exotici, poate!). Până și această formulare e una care exclude, care nu dă șansa neafilierii, altfel spus o estetică lipită pe o instituție, nu estetici. Desigur că aceasta vine dintr-un reflex, nu dintr-o rea credință. Dar, acel știulete de porumb, faulknerian și conversațional (egal cât de cât în relație) îmi amintește de altceva: de vremea ultimilor ani când funcționa totuși restaurantul din casa Monteoru în care se servea o minunată supă de roșii: hemoragia de după știulete. Cu cotizația la zi.
 
Darie Ducan

2 comentarii:

Anonim spunea...

necrutator si tandru

Anonim spunea...

nu e manolescu acela care a modificat statutul usr ca sa mai poata candida un mandat fiindca nu avea voie decat doua? atitudine basista.