vineri, 8 martie 2013

Poem


Un poem despre ce rămâne din delațiune,
ce nu intră cu crema odată atunci
când ne dăm mâna murdari de ea;
e crema de mâini un autobuz
spre interior? Cine știe aceste însușiri
hidraulice pe care apa nu le poate salva,
nu poți să bagi pește în tine,
deși ești apă; poți numai sentimente
și mici mizerii dramaturgice; fentează,
fii colportor, amestecă crema de mâini
cu amintirea cuiva apoi unge-te,
îi vei fi regele, unsul lui Dumnezeu pe pământ.

Niciun comentariu: