luni, 7 ianuarie 2013

Vata mortului

Ultimele zile, în presa românească, în viaţa publică, privată, în vise şi în glicemia bunicilor, au arătat ca o tonă de cafea băută pe fast forward direct cu creierul. Profesioniştii, guriştii de coloratură, vampele indigeste, cu toţii şi-au dat cu părerea, cum n-au putut despre vata din nări a marelui regizor,  au ales să vorbească despre  marginalii la opera lui, despre cenuşa sa, de la a o denigra anticomuniştii de frişcă şi până la a o bea condurăţenii, ca ness, cu indicaţii naturiste şi cu propolis recurent. Nu mai avem nici guvern de două zile, niciun plagiator şi nicio clasă politică. Însuşi preşedintele e prin munţi, cu snowmobilul, cântând la fluieră, ca Avram Iancu, priponit de vreun copac pe care l-a lăsat udmr în picioare. Nu mai există toate acestea, există numai un pumn de cenuşă şi încă o dublă, cea a presei. 

A murit un regizor controversat, elementar, cu bune şi rele, care a făcut filme de la extraordinare la mediocre. Pe de o parte Biserica Ortodoxă Română nu i-a făcut slujbă, într-un primitivism cretin, fiindcă a dorit să fie incinerat - instituţia care nu a avut în regimul comunist nici atâta curaj public împotriva regimului ateu cât, cumulate, toate crucile din filmografia cineastului pe care CTP îl compară cu Lenin! -, pe de altă parte poporul îndobitocit de borşul vadimist patriotard şi gol, abject şi jalnic. Inima a pompat rating în vene, transfuziile de sânge n-au mai avut loc zilele acestea, grupele sanguine s-au dus şi ele la schiat, pe unde mai e loc, o singură fecalee de porţelan a intrat în vene, o singură rânduială, ca să mă exprim canonic şi chiar smerit.

Peste toate aceste păpuşi de cârpă care s-au împărţit în două tabere radicale, în lăudaci greţoşi şi în acuzatori morali, bătuca ratingului, montgolfierul, umplut cu abur de mici de la fostele alegeri parlamentare, încă nesedimentat între stratul de iad şi rai al burţilor sarmalifere, s-a ridicat către ecrane, către veselul şi nevinovatul Becali, dar, mai grav, către CVT şi CTP. Aceste două trinităţi ale presei, doar una, până astăzi în negativ, precum fotografiile, au tolănit în iambi şi în dactile porţii tragice de existenţă, lovituri de la unsprezece metri, paraipani, semaci, ca nişte ideologi adevăraţi, de ambe sexe, de ambe dexe, de ambe doxe. 

Am rezistat şi am slăbit lipiţi de televizoare, am dat jos porcul într-un decembrie de la conducerea statului, în acest decembrie de pe noi, din noi. O cură numai bună. Ideală. Traseul digestiv ni s-a mutat pe croll şi îl citeam confundându-l cu propria slujbă de pomenire. În. Di. Rect. Aici, să vadă toată lumea. Moldovan, Miclovan. Era ketchup ăla ce i-a curs pe nas în film, nu? O reporteră de sex discutabil întreba în Piaţa Romană dacă era ketchup dulce sau picant. Un bătrânel o agasa că nu se numeşte Piaţa Romană, că el a văzut filmul Dacii şi nu se numea aşa.

Dar trinităţile, trigliceridele, flancând imagistic Cercul Militar Naţional, unde generali în toate rezervele şi reluările păzeau să nu intre spoliatorii de neveste tinere (evident, dacă e tânără e şteoarfă şi dacă mai e şi în alb e partid!) nu întrezăreau aşa un meci cam de la Guadalajara încoace. Ambii puri, ambii netrecuţi prin comunism. Unul îşi scoate ciorapii de sub pat, ştampilele de mucus aureus, pozele de la alte funeralii în care dă-i şi fă-i şi sari ţaţo din buricul Zăvorancii până-ntr-al Miţurii ca un corcobeu îngălat etc. Celălalt ipochimen, încruntat într-o semiotică de plex solar şi o servă de manipulare cum ne-a mai dat el pe vremea lui Coposu, a minimalizat totul şi şi-a băgat cenuşa mortului în buzunar, prizând-o fosforescent sub borurile răspopite ale pălăriei lui de cinefil.

Aşa cum fotbaliştii îşi schimbă tricourile la sfârşitul unui meci de fotbal, între ei, CTP şi CVT ar trebui să îşi schimbe intestinele gros şi subţire. Între ei. Măcar că unul a cinat cu fetele ultima dată. Oricum, noi, restul, suntem o subtitrare la acest film prost în care încă biserica are încăpăţânarea de a sluji vechi trinităţi.

5 comentarii:

Anonim spunea...

daca nicolaescu a facut filme extraordinare ( ma refer la alea istorice ) inseamna ca tu cunosti istoria la fel ca un copil de clasa I. Apropo, mai stii cum am luat bacul la istorie?

Darie Ducan spunea...

Nu ai înţeles esenţialul despre o operă de artă, că nu contează realitatea istorică, mimetică, ci faptul artistic. Nu cred că în Război şi pace al lui Tolstoi cauţi un Napoleon real. Acolo nu e istorie, nici măcar interpretarea ei, ci ficţiune care devine veridică atingând istoria. Desigur, a semna anonim te plasează între figuranţi, poate şi ai istoriei, dar, mai grav, poate ai filmului. Şi ce înseamnă film istoric? Toate filmele într-un anumit fel sunt istorice...

Anonim spunea...

super scris!

Jean Moscopol spunea...

Pourtant, il faut avouer qu'entre les deux trinités invoqués par vous, monsieur DD, le CTP se fait remarqué par impartialité et esprit critique. Il est surtout un journaliste veritable et il a raison en ce cas: les films de S.Nicolaesco sont au moins médiocres. A l'opposé, le CVM ne laisse derrière lui que les poèmes consacrés à Mme Hélène Ceausesko, savante de renom international. Je doute qu'on peut faire un comparaison entre les deux sans être injuste avec CTP. De toute façon, qu'est-ce que vous pensez d'une autre "trinité" de la Roumanie: monsieur MRU?

Darie Ducan spunea...

Boc plus jeune...