miercuri, 27 iunie 2012

Uniunea Scriitorilor, azi.

Uniunea Scriitorilor. Îşi mai aduce aminte cineva de această instituţie? Cândva era o mândrie, azi e o bătrână reptilă (ori numai pielea ei) care ne cere cotizaţie. Intru în clădirea cu pluş şi mucegai, obişnuiesc să intru pe uşa de jos, din stânga. Utilitar, utilitarnic. Şi nu pahar, paharnic. De aia nu voi primi niciun premiu de la acestă bătrână, de aia nici nu îl aştept, pentru că au grijă să se premieze între ei la nesfârşit inşi din conducere, cu uşoare urme de talent - cam cât muc de plastic lasă un tenis pe gresie în fugă -, de aceea e aşa, şi nu de ieri-de azi. Un bun prieten îmi spunea că el nu aşteaptă nimic de la o instituţie care pentru concursuri îţi cere să îi trimiţi cărţile tu ca autor, să ia act de ele. Şi are dreptate. Mi-e silă. Nu concurez pentru nimic, iar dacă o fac, o fac doar cu mine. Dezamăgirea mea e la limită. Trec prin Bucureşti. Văd câte o stradă cu nume de poet simbolist care nu mai spune nimic azi. Dar nici ieri nu spunea nimic în afara găştii. Ţinut misterios, perfect posesor de pisică trecută-n cv. Pilă după pilă. Jalnic. Eu nu pricep când şi le înrămează oamenii ăştia cum de nu le vine să plângă...


4 comentarii:

Anonim spunea...

ai dreptate in fiecare cuvintel

Anonim spunea...

Darie stai sa mai treaca citiva din pilosi bucatzarii aia si cronicarelu' cu rododendroane

Suflet de curva spunea...

se pare ca cineva isi mai aduce aminte....

scarlet pimpernel spunea...

ba da astia nu va dubleaza pensia sau ceva? adica dincolo de premii etc etc, sunt niste avantaje banoase, ca altfel nu vad de ce si-ar scoate autorii singuri cartile (3 sau de cate e nevoie) ca sa fie acceptati in uniunea scriitorilor, azi.