vineri, 8 iunie 2012

Poem sărutând mâna poetului


La Editura Nico a apărut Poem sărutând mâna poetului, un volum de poezie semnat Răzvan Ducan.

Este o carte excepţională, puternică şi de o unitate stilistică admirabilă. Răzvan Ducan ( un poet pe care generaţia 80 va trebui să îl recupereze la justa lui valoare!) a revenit la poezia lui adevărată, cea din 3,14ramida lui Ducankamon(1994) şi Poeme din cutia neagră a spuselor (1997), existentă, fluctuant, şi în volumul intermediar Târnava mea de lapte dulce (1995) sau în târziul  Mulţumesc albastru(2006). 

E o poezie proaspătă, cu simţurile destupate şi foarte vie, cutremurătoare prin stil şi problematică. E şi mărturie, e şi declin, e şi o spaimă a suferinţei aici, e şi o tuşă de psalm continuă, o eternă luare în posesie a poetului de către poem şi a poemului de către poet într-o reversibilitate fie făţişă, fie sugerată. Răzvan Ducan ştie extraordinar de bine să surprindă dimensiunile de bancnotă ale poemului, care are şi elemente de securitate în filigran, dar şi un scris explicit, de suprafaţă. Jocul acesta îmi aminteşte de Mircea Ivănescu şi de Florin Iaru, dar este, în primul rând, o revenire în forţă cel puţin, dacă nu chiar o depăşire valorică a tuturor volumelor anterioare, a unui poet puternic, original. Poemul sărută mâna poetului. Iar eu îmi sărut părintele.

                                                                    Detalii aici

4 comentarii:

Anonim spunea...

vorbeşti de valoare ca maneliştii :)))

Darie Ducan spunea...

Dacă tu ai refrene de manea în creier nu crede că toată lumea a votat pe trei mici!

Anonim spunea...

tot respectul pt tatal tau ( nu si pt tine ) dar coperta e groaznica.

Darie Ducan spunea...

Cartea, fizic, arată mai bine decât reuşeşte poze asta să o redea.