sâmbătă, 26 mai 2012

Poem

Tu n-ai văzut niciodată frumuseţea străzii Pitar Moş
e ca gâtul tău când înghiţi

când bei un zmeu ridicat infinit,
un pahar lung pe care mai degrabă
îţi vezi pulsul şi îl confunzi
cu reumatismul la bătrâneţe.

Pe undeva pe aproape din pahare
cu picior se bea lesă de câine mic,
poche, proteina animală din pielea
altui patruped ajunge în tine şi
ea te face cu adevărat fericită, nu eu.

Eu observ frumuseţea străzii Pitar Moş
şi gâtul tău cu vene albastre ce ies din când
în când să ia aer exact ca delfinii,
ating placa pe care e scris numele străzii
şi la fiecare salt îi prind şuruburile până cade

totul în bolul alimentar, în altă masticaţie,
în deglutiţie şi în ison,
în rugăciunea cea mai adâncă.

Darie Ducan

2 comentarii:

Anonim spunea...

duci dorul atelierelor de franceza asa-i?

Darie Ducan spunea...

chiar deloc ;)