duminică, 27 mai 2012

Iulia


Era enormă
cum sunt
posibilităţile de întâmplare
ale unei spline de porc.

Pe bulevarde aţâţa lumina
şi împărţea spirit critic
pe unde trecea:

asta e bine,
asta nu e bine,
frunzele au  i.s.b.n.,

dar zâmbetul ei
tăia apa
şi ce scotea din ea
era un fel de autopsie
îmbătătoare,
parcă năştea din apă -

şi undeva în preajmă era
un bărbat plecat în fugă,
cu toarta ceştii de cafea încă în mână,

băuse fără zahăr atunci,
ştia că o dimineaţă e aia
în care rupi o frunză de mentă
şi uiţi acoperit de miros.


Darie Ducan

2 comentarii:

Revista Accente spunea...

O noua directie? Imi place mult poemul. "frunzele au isbn"... Grozav!

Darie Ducan spunea...

Mulţumesc.