duminică, 22 aprilie 2012

Puţin


uneori te trezeşti că ai numai sticlă în spate
şi că tu însuţi nu eşti decât o ploaie de parbriz spart
care, unită cu lacrimile, naşte realitatea spic,
astfel cum se parchează.

Un comentariu:

diana spunea...

bravo, unul dintre cei mai buni poetzi!