luni, 9 aprilie 2012

Puţin degeaba

Günter Grass a fost declarat persona non grata în Israel pentru nu ştiu ce poem. După ce poporul evreu a suferit atât de mult nimic nu mi se pare mai caraghios decât să interzici, tu, stat al său, fără nuanţe, un poet pentru o ficţiune. E caraghios şi grav.


Unde e toată durerea generaţiilor de evrei? E ea răscumpărată printr-o interzicere de acest fel? Eu cred că e o vulgarizare ieftină( de acelaşi soi, în fond, cu păcăleala electorală) a unei mari dureri, o coborâre în minor a unei mari tragedii reale.


Un poem e o ficţiune şi nu trăieşte, absolut orice ar fi scris în el, decât în logica sa internă, funcţională şi ficţională. Trebuie să amintesc câţi mari teoreticieni ai literaturii au fost evrei şi au demonstrat, la rândul lor, acest lucru? Atunci când durerea devine statuie ea nu mai poate fi umană. Devine altceva? Da, devine funcţională.


2 comentarii:

Anonim spunea...

am in telefon recitari care nu se sterg poeme pe care nu cred ca le mai ai.

alexandra

Darie Ducan spunea...

bine