luni, 9 aprilie 2012

Lemnul la modul propriu

Am citit de curând pe blogul unui artist valoros (Tudor Chirilă) o adevărată laudă adusă lemnului, dar lemnului adevărat, din masă, scenă, scaune, birouri, lambriuri, cabane, teascuri, sicrie etc.


Şi eu ador lemnul cu un fel de suprasătulie sentimentală. Când scriu pe el un poem, pe o bucată de hârtie, firul cuvintelor legate e paralel cu fibra lemnului: devin şine paralele şi asta mi se pare înnebunitor de frumos, de rusesc, de romanesc. Îmi place lemnul adevărat şi de aceea le cer unor persoane dragi, care m-au invitat la lansările lor de carte, să nu se supere pe mine că nu m-am dus, deşi îmi propuseseră să iau cuvântul. Trec printr-o perioadă de maturizare şi esenţializare a ceea ce înseamnă a fi un scriitor, astfel încât modul figurat al lemnului, limbajul, nu poate decât să mă îndepărteze de carte şi de ceea ce, în fond, îmi place.


Lansările de carte mi se par astăzi cel mai prostesc mod de a lua legătura cu cititorul, cel mai stupid şi, de departe, cel mai nesincer. E şi cea mai uşuratică formă de personalism, cea unde mergi din obligaţie. Când cartea e bună nu mai e nevoie de autor: să te explici? Dar de ce ai face asta?


Aşadar, de dragul lemnului, vreau să îl văd concret, nu limbaj, nu laudatio, nu vorbe care se aud în genere. Cu siguranţă, dacă vine vorba de marketing, am greşit neorganizând lansări pentru ultimele cărţi ale mele, dar pur şi simplu nu am simţit nevoia să fac acest lucru. Nu sunt bolnav de autorlâc precum alţi colegi de vârstă apropiată, dorind neapărat să fac lansări nu la fiecare carte, ci, dacă îmi dă prin cap să isc vreo revistă, la fiecare număr, eventual să scot fanfara în drum pentru fiecare pagină. Nu. Prefer lemnul la modul propriu şi mai puţine lansări până şi ca invitat. Prea mult limbaj de lemn mută cultura direct în lemn.


Da, când cobor în vreun pub, în vreun spaţiu neconvenţional de lansare, lejerache, cum se practică, mai casual, iau o lingură de lemn cu mine pentru echilibru: nici aşa. De fapt, nicicum. Cartea e suficientă. Dacă e bună tu poţi să mori. Şi mori.

Niciun comentariu: