sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Nikonu'

Toamnă pe sfârşite. Literatura română: e seara poeţilor în cetate. Ajung pe scenă la Ateneu, recită, ocupă locurile din orchestră (polifonie pe rând) şi îşi fac poze unii altora. Unii nu garantează că se mai prind în viaţă de la bliţ la bliţ. Tăcerea dintre bliţuri se cheamă antract sau Cehov.


Între vocea protocolar orgasmică a Blandianei şi salturile de sclavaj gârbist, microfonul s-a târât de la unul la altul, destui poeţi buni, dar şi mânecuţe gospodăreşti, care au învăţat buchiile şi acum perie tămâia supercalifragilistic. Niciun text despre ei. Ciunga e intangibilă.


Prea puţini tineri intră în liste, meniul e plin de greutăţi şi dificultenii, nu e loc de scaune între scaune. Nu e loc de generaţionism. Canonu' are căsuţe de 2 minute. Dacă timpul înseamnă suprafaţă, Mendeleev a fost mai darnic. Şi mai rus.


Poeţi puşi la insectar, în fond, an de an, cum i-ai duce într-o cârciumă să-i îmbeţi bine, cât mai rezistă. Unii nu cred că mai prind ediţia a doua, canonul, aşadar, se validează prin mierlire. E totuşi frumos să aibă o seară a lor, să plângă prin canon direct din camera obscură.


Dacă-i încolonezi, faci un manual. Câţiva sunt temele de casă. Buni de luat în obiectiv. De ce m-am dus chiar dacă nu sunt pe liste? Pentru că sunt pe liste da' canonu' nu bate atât de aproape. Unora le sare canonu', altora muştaru'. Canonu' clar e de poză, da' şi Nikonu'.


D.D.

4 comentarii:

alexandra.irina spunea...

auzi da alde astia definitivi sociu si komartin de ce n-au fost?

andreea m. spunea...

N-am ştiut k eşti acolo. am stat la uşă k nu m-au lăsat să intru. iar la telefon nu mai am demult curajul să te sun.

Darie Ducan spunea...

alexandra.irina,

ceci n'est pas une pipe!


andreea,

Nu cred că nu te-au lăsat să intri.

Anonim spunea...

ceva carti noi?