sâmbătă, 22 octombrie 2011

Măsura măsurii

Iuliei

Ele sunt frumoase,
ele sunt rugăciuni la menopauză,
dar ele n-au nimic
din singurătatea ta
care e a Dumnezeului care se numără.

Stăteam în acea seară într-un
bar şi înmuiam tencuială în ceai
să facem mai puţin reci
casele pentru când ne întoarcem

şi pelerină deveneam
noi casele: era prima seară
când aşteptam cutremurul cel mare -
globulele roşii sunt pe clădiri.

Era prima seară când ambulanţele
se chinuiau să ne scoată din încălţări
şi descarcerau nu piciorul,
ci nervii văzului, din tălpi,
descarcerau vedele şi India toată

iar noi prin ceai semnam
până când năpârleam stând pe scaun:
furnicile mormântului tău
cereau pâine de la ale mele,
furnicile mormântului meu
doar în lapsus aveau.

Foşnea teancuri pielea năpârlită,
chimia tăia apele-n numerar
când un om din altă ţară
ţi-a spus semeni cu banii noştri.


Darie Ducan

Niciun comentariu: