joi, 29 septembrie 2011

Enescu şi concertul pierdut

La începutul secolului trecut, a fost descoperit un concert de vioară de Mozart, devenit nou, uitat multă vreme ascuns. Al şaptelea. Prima interpretare modernă a sa, nu ştiu dacă nu cumva prima la modul propriu, se poate totuşi să se fi cântat în vremea lui Mozart, a fost făcută de Enescu. Compozitorul român, în calitatea sa de interpret, l-a popularizat peste tot pe unde a umblat. Deşi era cel mai mare violonist al timpului său, Enescu nu a fost atras sufleteşte de înregistrările audio, de imprimarea pe plăci. Totuşi există înregistrări cu violonistica sa, Bach, Enescu, Lalo, Chausson etc. Menuhin l-a convins în această direcţie.



"Mai trebuie adăugată o înregistrare, deşi e posibil să nu fie găsită sau identificată niciodată. La 7 martie 1933 Enescu a cântat Concertul nr. 7 de Mozart (şi Tzigane de Ravel) la New York, sub bagheta lui Leon Barzin. Următorul concert l-a dat la Washington peste trei zile. În timpul acesta a stat la o familie din Baltimore. Târziu, în seara zilei de 9, gazda lui a deschis radioul şi, spre uimirea lui Enescu, acesta şi-a recunoscut propria interpretare a Concertului de Mozart, deşi nu înregistrase lucrarea. În cele din urmă, după ce gazda a făcut multe investigaţii la postul respectiv de radio, adevărul a ieşit la iveală. O casă de discuri îl mituise pe electricianul sălii de concert din New York să ascundă un microfon în culise. Muzica a fost gravată într-un studio din apropiere, iar discurile au fost scoase la vânzare a doua zi, cu etichete pe care nu era menţionat numele violonistului. Postul de radio (Scanacted) a cumpărat un disc şi l-a difuzat în seara următoare. Probabil că undeva, într-un subsol ori într-o mansardă din New York sau Baltimore, există un set din aceste discuri, singurul concert solo integral înregistrat vreodată de Enescu, şi, ceea ce este mai important, înregistrat când se afla în deplinătatea forţelor sale de violonist." afirmă Noel Malcolm în cartea George Enescu, Viaţa şi muzica, Humanitas, 2011, Bucureşti, p. 206.



Acum, s-o aplicăm concret: există ziarişti care freacă menta ucigător în România. Dacă s-ar strădui să facă o investigaţie şi să dea de urma acestei înregistrări cred că ar putea lua lejer un frumuşel premiu de presă. În loc să se ţină numai de şuşe, de mogulărit şi de băsit, ar putea face o faptă bună pentru cultura română. Chiar dacă apoi ar redeveni căncănari. S-ar salva.

6 comentarii:

anemona spunea...

foarte interesant!

Anonim spunea...

Tocmai fac corectura unei cărţi despre Enescu. Am parcurs o grămadă de materiale (cărţi, articole de ziar, documentare, etc), dar niciunul nu mi-a plăcut aşa de mult ca textul tău despre Oedip. Super!

Unknown spunea...

Exista si lucruri mai simple care ar putea fi facute.Intre 1936-38 Enescu a dirijat New York Philharmonic si exista cel putin 2 concerte inregistrate:cel din 31 ian 1937(Mozart sy 40,Schumann2)si cel din iunie 1938(Imperialul cu Serkin si a 4a de Brahms).Inregistrarile exista,ar trebui remasterizate si publicate..
Apoi 2lul de Bach cu Oistrakh(Moscova)etc

Darie Ducan spunea...

sunt cunoscute şi imprimate acelea. Remasterizate, cred.

Unknown spunea...

Din pacate niciunul.Nici macar cel cu Oistrah.

Darie Ducan spunea...

Casa Radio, care are o colecţie remarcabilă de CD-uri poate le are în vedere. Nu vă sfiiţi să luaţi legătura cu ei. Cred că sunt receptivi.