duminică, 12 iunie 2011

Dicţionare sau bănci de spermă?

Lumea literară în care ne scăldăm, vrem-nu vrem, e plină de frustrări şi de boli. Multe ies la suprafaţă, multe se văd şi îşi cer dreptul. Mulţi visează frustrări. Mulţi sunt frustraţi literar şi în vise. Nevoia, într-adevăr mare, de a avea un dicţionar complet al scriitorilor contemporani, un lexicon cimentat în timp, dar flexibil pentru informare şi pentru o statistică întrucâtva corectă, trebuie să existe. A apărut, pentru aceasta, Dicţionarul scriitorilor români de azi, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2011. Autorii sunt Boris Crăciun şi Daniela Crăciun-Costin.



Aici s-ar zice că suntem toţi, puşi la insectar, înregistraţi cu date, opere, moonwalk literar, că mers înainte nu prea pare, datele fiind incomplete şi deseori greşite. În general tomul e un monument de mediocritate lexicografică. Exemplifică o dată în plus o etimologie, aceea că monumentum a născut în română cuvântul mormânt, ne îngroapă pe toţi. Dicţionarul are pretenţii totalitare dar nu e nici pe departe unul care să conteze, fiind o operă menită să spele frustrări ale multora omişi, de multe ori pe merit, însă, e drept, nu totdeauna, din istoriile literare recente( Alex Ştefănescu/2005, Nicolae Manolescu/2008).




Dicţionarul e un exemplu de schizoidie, fiind, de fapt, cum spune şi autorul, o bancă de date despre scriitori, foarte multe cot la cot cu bârfa literară de joasă speţă, alimentată cu multă gargară ieftină şi cu bricolări de clişee de recepţie etalate cu convingerea unui act critic. Nici nu ne mai punem întrebarea ce caută un act de critică literară( şi mediatică şi, atenţie, nu a criticilor, căci nu totdeauna se citează, ci a autorilor!) în articolele informative despre scriitori, că ni se pare că umplem triada prostului gust pe care acest dicţionar o provoacă, după Istoria... lui Marian Popa.




Trecem peste nivelul grafic al acestui volum, care n-ar pune prea mari probleme, şi insistăm asupra numeroaselor greşeli de limbă română care cutreieră dicţionarul, ca să zicem aşa, de la origini până în prezent. Un dicţionar făcut cu fotografii smulse de pe internet aiurea şi cu biografii, unele primite de la autori şi altele scrise pe genunchi între două staţii de tramvai, pe ploaie, nu prea ne mai îndeamnă să-l catalogăm în niciun fel, ci să cităm din el, spre umorul general al unora care se vor sintetizatori totalitari de breaslă şi luptători pentru "slujitorii scrisului frumos". Aşadar, cităm:






"Iliescu Adriana, istoric şi critic literar, prozatoare, poetă, membră a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti(proză), n. 31 mai 1938, Craiova, fiică de intelectuali. (...) Interesant este că scriitoarea-universitară a devenit, cu ajutorul fertilizării in vitro, cea mai vârstnică mamă din lume, la 67 de ani, născând o fetiţă, fapt senzaţional, îndelung mediatizat la noi şi în lume." Nu avem pretenţia să ne specifice editura la care a apărut fetiţa şi nici numărul de pagini, dar nu înţelegem rostul de bazar al acestui aşa-zis dicţionar.






"Manolescu Nicolae. Critic şi istoric literar de autoritate contemporană. Născut în 27 nov. 1939 la Râmnicu-Vâlcea...(...) La începutul noului secol XXI, au apărut mari sinteze de istorie literară, concretizate în tomuri uriaşe, între care: O istorie a literaturii române de la origini până în prezent de Ion Rotaru( 2006, 1334 pag., 4 kg., Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa (2009, 2 vol., 2307 pag., 5, 1 kg, Istoria critică a literaturii române, de Nicolae Manolescu(2008, 1526 pag., 3 kg) ş. a." Ne întrebăm cu ce cântar au lucrat autorii. Cu unul de mână sau cu unul de tejghea? Şi din ce măcelărie au luat instrumentul? Ne mai întrebăm stupefiaţi, aproape cum Miron Costin ar privi un postmodern, dacă gramajul exact e luat fără index şi bibliografii. Nu de alta dar să ştim câtă critică pe cap de vită furajată îi revine fiecăruia în parte. Bănuim, maliţios, că acel 0,1 kg din Istoria... lui Marian Popa reprezintă portretistica la Eugen Barbu sau e rezultat din calitatea hârtiei?




"Patapievici H.-R. Un nume necunoscut înainte de revoluţie, azi de "o mare autoritate intelectuală"(Alex Ştefănescu). Eseist, prozator, filosof, n. 18 martie 1957, la Bucureşti ...(...) Pe linia lui Cioran din Schimbarea la faţă..., autorul s-a hazardat să ne spună "Îmi e ruşine că sunt român", după care, pur şi simplu aruncă epitete la adresa poporului său care înoată într-un "hârdău cu Fecale Supurând de Nestinsă putoare" şi alte atribute scabroase, determinate de arestarea autorului la 21 dec. 1989, la Revoluţia bucureşteană, când a stat 26 de ore închis la Jilava. Membru USR-Bucureşti (critică)." Autorii au omis din succinta prezentare faptul că eseistul-fizician poartă papion şi nu totdeauna şi-l ştie aranja, nodul uneori aplică principiul al treilea al reacţiunii, al lui Newton, şi se dezleagă. Nu vreau să minimalizez defăimările lui Patapievici la adresa poporului său, ele însele grave, mai cu seamă pentru postul public pe care îl ocupă. Sunt opiniile lui, eu însumi l-am atacat în urmă cu câţiva ani pentru ele, dar citarea tendenţioasă într-un dicţionar, partinică, dezonorează acel dicţionar şi îl face exact citatul de mai sus al lui Patapievici.




"Păunescu Adrian, n. 20 iulie 1943...(...) Marian Popa(Istoria literaturii...) îl încadrează la poezia politică, fireşte, acordându-i un mare spaţiu de analiză a creaţiilor sale. Deşi într-o emisiune TV, N. Manolescu se îndoia că Păunescu e poet, în Istoria critică... îi dedică un capitol nu prea dens, în care mereu îl critică, de fapt, dar afirmând: " Că Adrian Păunescu e un poet adevărat ne-o dovedeşte tocmai capacitatea sa de a-şi depăşi impasurile".(...)S-a stins în toamna lui 2010, când se finaliza acest dicţionar, beneficiind de o mediatizare excesivă a bolii şi a ultimului drum la Bellu." Dincolo de faptul că din limbaj sar aşchii de analfabetism, autorii nu înţeleg noţiunea de critică literară, acest "mereu îl critică" e scos parcă de pe şorţul unei gospodine, murdar de zacuscă. În finalul articolului, critica e una mediatică, opinie personală, fără relevanţă asupra operei. Relevanţa lui " a critica" ar trebui să ne predea şi alfabetul şi să ne oprim la alte dicţionare înainte să facem noi unele.




"Dinescu Mircea, n. 11 nov. 1950, la Slobozia...(...) Reface un castel ruinat, devine un podgorean culant şi invită la el intelectuali, ziarişti, politicieni, cărora le pregăteşte, cu reţete proprii, crap şi alte bucate, udate cu vin ecologic- aşa cum aflăm fără perdea de la televiziune.(...)" Articolul despre Mircea Dinescu suportă cu stoicism o fotografie cu lăutari şi cu un soi de balenă, dacă nu chiar chitul care l-a înghiţit pe Iona, trântită pe masă şi în măruntaiele căreia poetul pare să scarmene.




După aceste câteva mostre, pentru care cred că totuşi cuvântul mediocritate e prea blând, găsind nenumărate articole cu incorectitudini şi formulări stupide( inclusiv articolul referitor la mine) şi observând că tomul nu are nicio bibliografie - cum să treci bârfa literară la bibliografie? A râgâit cutare aseară în birt, masa trei scaunul 1, ibidem scaunul 2, idem scaunul 4? - mă gândesc că exact aşa e, îi dau dreptate şi autorului, în prefaţă, aceasta e o bancă de date, o bancă de spermă literară, un depozit de ratare lexicografică. O caricatură în sine. Inseminări artificiale pentru cine din această bancă de spermă unde au fost adunaţi toţi taurii comunali puşi să împingă borcănelul? Să ne ferească Dumnezeu nu atât de frustraţi literari cât de lexicografi sintetici în ton cu frustrările lor.




Darie Ducan

4 comentarii:

Anonim spunea...

cumplit.rîd de mă doare burta.

Anonim spunea...

iar esti dur si ti-i scoli pe toti in cap,treaba ta!

anda

Anonim spunea...

In conditiile de fata, admiterea vara 2012 la Litere ar solicita informatii tip "cate kilograme avea Eminescu cand facea foamea?", "cate kilograme are Istoria lui Calinescu in prezent? dar la aparitie?". Si nu de alta, Facultatea de Litere ar organiza ea admitere, dar chiar si fara nu mai vrea lumea sa se inscrie...

cu drag, Roxana Ionita

Anonim spunea...

foarte tareeee!