vineri, 6 mai 2011

Criteriul ţâţe şi buci

G. Călinescu, în grandomania lui(meritată, deşi chiar a-ţi merita grandomania e ciudat să spui!) afirma că el nu citeşte cărţi, ci literaturi. Criticii de azi, cu foarte puţine excepţii, sunt critici de edituri, nu de cărţi. Reacţionează orgasmic la numele editurii precum ciobanii când văd ţâţe şi buci. Şi asta mă distrează crunt. Sunt mai energici în pseudo-lumea-lor-literară decât poeţii buni, în general trişti şi păgubos de sinceri, dar animale blânde în fond. Păi dacă în faţa unui critic editura creditează şi nu autorul (cartea, of, în vise!) înseamnă că teoria conform căreia fiecare critic e într-un fel un scriitor ratat, e greşită. Mulţi dintre ei se ratează şi în ratare (ca adâncire a ratării, nu ca negare a ei!). Şi vor rămâne cu ţâţele şi bucile. Scoase din context.

D.D.

Un comentariu:

Anonim spunea...

raule/raiul meu beteag