duminică, 3 aprilie 2011

WikiLeaks-ul lui Neacşu de la Câmpulung

Ultima săptămână politică ne-a aurit cumva tacâmurile cu care mâncăm, la colţ totuşi, pâinea şi apa crizei economice. Criză care, conform oracolelor portocalii, din zi în zi ne naşte spre belşug şi suntem la fel de nepregătiţi să îi tăiem buricul cum suntem iarna miraţi că ninge şi se înzăpezesc şoselele. Mai zdravene decât şoselele în orice caz sunt linkurile care în ultimul timp ne ţin de diplomaţie. N-o să mai trimitem nicăieri oameni, ci numai linkuri, numai bârfele despre ei. Tot acest tezaur informaţional, acestă perisabilă cloşcă cu puii de aur la limita intern/extern mi-e greu să cred că nu face parte din planul nu doar previzibil, ci chiar aşteptat al unei politici mereu dornică de resuscitări de imagine, fie şi a aceloraşi, o mică puşculiţă diversionistă cu ceva mai multe efecte la nivel bilateral decât intern. Aici obişnuinţa permite orice. Nu că ambasadorul SUA îi recomanda în 2007 ministrului Justiţiei să nu-l schimbe pe Morar de la DNA, nici că diverşi demnitari convieţuiau cu ambasadele ca nişte copii de mingi şi se aciuau la o vasalitate istorică fiind mai români prin asta decât prin acte, ci pur şi simplu faptul că toate aceste informaţii vin la un moment dat declanşate de cineva. Aici e şi prima îndoială. Nu că lucrurile n-ar fi aşa, sunt aproape sigur că sunt, ci faptul că nu sunt toate, sunt numai faza scurtă, faza de încercare, probabil un şantaj greu de dovedit, probabil un bumerang aruncat şi care se întoarce. Comportamentul acesta e unul de amantlâc politic, indiferent al cui e, scrisorile, cămăşile, sunt toate mereu motive de discuţie. Chiar şi atunci când parteneriatul cu America e în curs. Faptul că cea care s-a arătat mai real interesată de subiect a fost presa, mai puţin politicienii dovedeşte aportul tacit al clase politice la sclavie, dovedeşte dresajul nu stânga/dreapta şi fictivul centru politic, nici dresajul să ajutăm licuriciul mare cu informaţii ca să ne protejeze, ci mai adânc în micime, să traficăm ştiri de budoar pentru o pilă în plus, că nu strică atunci când sub unghii încă avem mămăligă. Şi porumbul ei e venit pe surse în alte veacuri şi din alt WikiLeaks. Situaţii de genul acesta, când totul e doar capital de imagine a unei politici în şpagat între ani electorali, evidenţiază foarte bine un mare gol de demnitate şi un surplus de junglă şi înavuţire personală. Se aştepta cineva să trăim înconjuraţi de lorzi? Evident că nu, dar dacă totul e un joc de imagine, într-o relaţie în care dependenţa e mare, intriga nu face decât să arate nu mişcările de caractere, ci faptul că ele s-au notat şi undeva se leagă. Pare că totul se ştie şi, pe rând, se publică numai ce se vrea. De undeva, de la fundul sacului informaţional WikiLeaks al României, Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung ne cam aduce la suprafaţă năravul şi strategiile.

Darie Ducan

5 comentarii:

Anonim spunea...

Excepţional!!! De-a dreptul excepţional!!!

Anonim spunea...

Eşti foarte bun. Uşor subiectiv dar de sus.

bogdan spunea...

@darie! ţi-am citit Aprilie aseptic de la cineva. E un volum excepţional. Te felicit.

Darie Ducan spunea...

Bogdan,

Mulţumesc. Mă bucură mult că ţi-a plăcut. Ediţia 1 s-a epuizat. S-ar putea să apară ediţia a doua dar încă nu ştiu când.

Anonim spunea...

ce narav darie?!