sâmbătă, 23 aprilie 2011

Poem

Cu un fel de scârbă
şi cu un fel de fericire
diamantele sunt de străpuns.

Cu un fel de scârbă
şi cu un fel de fericire
poţi chiar dormi o noapte la Ritz.

Totul e ca distanţa dintre ele
să fie luată după sicriul cumpărat ei,
să n-o măsori direct. E-n scriptio continua

şi carnea ei s-ar putea să aibă perioade,
ar putea scânteia de ezitări, ar putea
să aibă dinam la datul cu piatra,
cine ştie lipsa ei ce va dori la micul dejun.


Cu un fel de scârbă
şi cu un fel de fericire
te gândeşti că în pahar
periile de dinţi ale morţilor
sunt variantele lor polemice,
sunt firul de păr crescut între Cehov şi Cehov.

Darie Ducan

5 comentarii:

Anonim spunea...

brr m.ai infrigurat cu poemul asta!

Daniela M. spunea...

Poemul e foarte complex, însă nu înţeleg cuvântul "Ritz" şi nu îl găsesc nicăieri (dicţionare, internet). Poţi să îmi explici ce înseamnă? E o aluzie mitologică/literară? Te rog...

Darie Ducan spunea...

Daniela M,

E un hotel.

Anonim spunea...

Frumoasa ironia poemului.

Anonim spunea...

La prima vedere este putin infricosatoare poezia are insa in acelasi timp cu un inteles adanc si de aceea poate unii nu ii pot aprecia adevarata valoare...!
Oricum mie mi se pare dragut!!! Succes pe mai departe!
Cu drag, a ta prietena necunoscuta (E.D)