sâmbătă, 12 martie 2011

Psalm pariu

Se lasă o aproximativă laşitate
dinspre creiere spre seară:
geieri s-au murat la teama ta
de chei băgate-n uşi.
Se întâmplă ceva: odinioara ne spală
parbrizele cu porumbei morţi.

<Pun pariu că în dimineaţa aceasta
eşti un cireş ce îşi aranjează
cursurile cu crengile în cămăruţa
ta tricotată cu oase de peşte
din mari sete
.>

Un zăcământ cutreieră
recamierele, un zăcământ de cald,
o seară cu acid, pe o mare
de lămâi ţi s-a spus că nu poţi să aluneci.

<Pun pariu că în dimineaţa aceasta
eşti un cireş ce îşi aranjează
cursurile cu crengile în cămăruţa
ta tricotată cu oase de peşte
din mari sete
.>

Cine nu e de acord se lasă pe pat,
cine speră învaţă să cadă ca o
frunză; Se mătură patul cu irişi,
cu bani mototoliţi şi adevăruri,
din ţigările stinse-n picioare
creşte în contrasens firul de iarbă
ce unică troiţă ne este.

<Pun pariu că în dimineaţa aceasta
eşti un cireş ce îşi aranjează
cursurile cu crengile în cămăruţa
ta tricotată cu oase de peşte
din mari sete
.>

Şi, ca să nu poţi să spui altceva,
leşie moale te ajunge,

să te-ajungă-n cer
sângele de miel
care s-a vărsat
pe pământ curat...


<Pun pariu că niciodată
lâna asta nu va demola
între noi astfel încât pe-orice
te-ai aşeza să dai cu capul
.>

Darie Ducan

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ingenios si bun.

Anonim spunea...

maturi cu mine k fata daca imi scrii asa ceva! deci wow

anca.dela.ase spunea...

foarte bun poem. Te banui de stari speciale!