luni, 21 martie 2011

Gheorghe Istrate, un mare poet

Gheorghe Istrate, un mare poet şaizecist nedreptăţit, a publicat, cum rar o face, o antologie de poezie a celor şaptezeci de ani împliniţi. Am mai scris cu ani în urmă despre dragul de dumnealui şi voi scrie zilele ce vin despre această nouă carte. Până atunci vă familiarizez, dacă nu l-aţi citit, cu felul său de poezie. Geo Bogza îl numea cândva "nezgomotos". Probabil că de acolo i se trage şi vina de a chiar fi mare.

Catren
(cheie)

prostul pururea-i tânăr
înţeleptul îmbătrâneşte mereu
ţine-mi Doamne cumpăna dreaptă pe umăr
şi trece-mi binele totdeauna prin greu!

Ritual
(ce să refuz)

ce să refuz şi ce să mai accept-
toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept
mirosul lor copile ne desparte

încep o floare şi-o termin în zori
mi-e îngerul bolnav şi mă refuză
da-mi Doamne plânsul unei mari candori
şi dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză

dar nu mai sunt cuvinte ca să spui
o spadă se sfărâmă între oase
mi-e îngerul bolnav şi boala lui
în cerul tot a moartea mea miroase

Ritual
(aprinde tată lampa)

Mamei mele

aprinde tată lampa şi umblă încet
trudită mama doarme-n pânda unor zei
vino şi-alungă liliecii buimaci
din zăcătoarea sufletului ei

auzi cum noaptea calcă surd grăunţa casei
trosnindu-ne pereţii în spinări
pe când în patul ei adoarme mama
pe patru picioare de lumânări

în inima bisericii care ne-adună
umflându-şi lemnul cu porunci eterne
pe roua somnului cu lună
mama de moarte îşi aşterne

vai tată vorbele noastre sunt
liliecii târzii ai rugăciunii-
iată-i cum ies vălătucindu-se-n sus
din gura adormită a mumii

Gheorghe Istrate

4 comentarii:

Anonim spunea...

bune

Yigru Zeltil spunea...

Într-adevăr, anii 60 au fost o perioadă glorioasă. Un „monstru sacru” (Nichita), nenumărați poeți de raftul al doilea și între raftul 1 și 2 (Sorescu, Blandiana, Dimov, Mircea Ivănescu, Cezar Ivănescu, Virgil Mazilescu, Păunescu, Ion Gheorghe, etc.), patru curente ce au mers aproape în paralel - într-adevăr, o producție de neglijat, chiar dacă astăzi puțini dintre aceștia mai sunt gustați... Oricum, o perioadă de referință în istoria literaturii românești.

Darie Ducan spunea...

Yigru Zeltil,

E adevărat ce spui. Mai puţin faptul că aceştia pe care i-ai menţionat ar fi poeţi de raftul doi. Din contră, sunt cei mai mari deşi atât de diferiţi.

Yigru Zeltil spunea...

Am zis si "intre raftul 1 si 2".

Da, poetii pe care i-am mentionat sunt majori, dar nu sunt pe acelasi raft cu Eminescu, Arghezi, Bacovia sau Nichita, nu?
Ma refer desigur la "ierarhia" lor obisnuita, nu la ce zice unul sau altul.