luni, 28 februarie 2011

Teorie

Există împrejurul uscatului
nu oceane, nu apă,
nu altceva, ci plin de spline
durute după fuga cuiva de cineva,
sufletului de trup,
unei femei de un bărbat;
De la sine prin ploaie se fecundează
un lacăt şi grâul doarme
la Antipa prin foamea paznicilor.
Undeva însă, într-un cămin
din Grozăveşti, o rufă se usucă
în numele meu ca botez.

Darie Ducan

3 comentarii:

Anonim spunea...

esti bun.foarte.te-am auzit si la teatru la o conferinta.

Anonim spunea...

bun!

anca.dela.ase spunea...

colosal poem...