joi, 17 februarie 2011

O doină de câine

O doină de câine
se aude din măruntaiele
viciilor
întinse pe casa scărilor când vii
seara,
o doină de câine sătul
şi care nu mai ştii
după ce cântă
la oasele picioarelor
trecătorilor,
când coboară e mai de jale,
o doină de câine
măcelărit în lift
se aude pe toate potecile,
prin toţi munţii,
hăulesc toţi
o doină de câine
până dă soarta în ei
cu mere domneşti.
Le mănâncă
dar şi atunci vor lega
de cotorul lor câinii.

Darie Ducan

5 comentarii:

Anonim spunea...

interesanta dar nu grozava. ai mult mai bune. spor.

luana spunea...

emil brumaru a scris povestea unor disperati ce fut cateii din galati.

literatura asta!

andreea m. spunea...

Te-am văzut azi pe stradă, dansai.

poezieevelics spunea...

Încerc să deslusesc semnificatia metaforei,pentrucă doina presupune emotii dar câinii...Vă multumesc.

Anonim spunea...

esti original in toate, faci exact ce nu fac toti ceilalti.