luni, 17 ianuarie 2011

Sonet

Toată noaptea ai alunecat pe halva
prin camera mea neagră şi goală
în care te adusesem ca pe o mobilă,
să nu fie ecou când tac firimituri.

Te-ai lovit la coate şi ai scos cu acul
dintre bucăţile de parchet lichidul de frână
întărit al celor ce s-au iubit cândva acolo
fără oprire zicând în curând va fi primăvară

şi ne vom tăia mănuşile la degete să iasă
unghiile acestea cerdacuri french -
în care stau bine câte o vară, apoi te-ai

scăldat în sirop de tuse şi n-am mai avut
ce comenta, frizerii şi bacantele s-au suit
pe câte un gheţar începând să priceapă.

Darie Ducan

3 comentarii:

andreea m. spunea...

soft si hard deodata

Anonim spunea...

foarte reuşit.

Anonim spunea...

frumos poem, tipic tie.