vineri, 7 ianuarie 2011

Contractul social

Se curăţă viaţa de pe oase

într-un anotimp în care viaţa se curăţă de pe oase

sub presiunea unor nori dislexici

pendulând între ofertă şi vătămătură.

Străzile toate îmbrăcate în secante,

croşetate troiţe cu genunchiul scobit

bat înspre clopote aplatizate care au devenit tăvi.

Se dedulceşte şerbetul, proteinele morţii

devin copii fără niciun viitor, copii trecutnici

şi care merg dezlânat la joacă

precum o frază de Cantemir.

Ţine-te bine şi ţipă lung

când ţi se curăţă viaţa de pe oase

sub orice tavă care a fost clopot

limba de clopot e orice mână o duce

şi bate în tine recuperator

ca-n prima slujbă liberă

de după '89, de când toţi căutăm slujbe

şi până şi dinspre dragoste ne dăm seama

că nu plecăm până nu le primim

pe cele de-ngropăciune

la care muncim dincolo

şi pentru care cineva e aici

plătit în locul nostru.


Darie Ducan

9 comentarii:

Anonim spunea...

!Foarte bun!

andreea m. spunea...

Frumos poem. Nu mai stiu nimic despre tine. Mai aflu doar din ce scrii dar ma bucur ca scrii si ca o faci tot mai bine. Nu e o noutate pentru mine. Iti doresc la multi ani si un an bun.

sili spunea...

@darie,ţ-am auzit mutra la radio într-o zi...

Anonim spunea...

place!

Anton Pann spunea...

Domnule Ducan, stiti cumva de unde as putea procura volume de poezii scrise de dumneavoastra? In librariile din Cluj nu am gasit.

Darie Ducan spunea...

Anton Pann,

http://comenzicartidarieducan.blogspot.com/

Pann spunea...

Multumesc frumos !

Anonim spunea...

ai cu ce gajeule asa se aude.gye

Gagiu spunea...

Te mai rogi de lume sa-ti cumpere cartile si apoi zici ca mai scoti un tiraj?:)))) jeez..."naspa".