duminică, 5 decembrie 2010

Tinereţe la hectar

Tinereţea scriitorilor tineri, a multora, a devenit o poşircă. O lămâie borşită în geanta nevestei, furată de la o masă cu peşte, masă de burlaci. De ce? Observ în ultimul timp un fapt care mă face să râd de-a dreptul şi să mă îngrijorez. Unii dintre tinerii scriitori, semnificativi şi care dau culoare generaţiei şi o diversifică, mai mult sau mai puţin, printre care Gelu Vlaşin şi Andrei Ruse, patroni de teritorii internaute culturale, ziare online şi, până la un punct, lucruri care nasc dezbatere şi au un sens iar de acolo începând pline de o mediocritate curajoasă, populistă şi pentru care numărul de vizionări expus sună precum kilogramele la hectar raportate în vremi de mare pîine şi sare, au regizat un top al tinerilor scriitori unde, desigur, ei sunt cei mai votaţi.

Pe unul dintre cei doi chiar îl bănuiesc de a fi dat adresa internaută aşa cum fac fetele cu pozele lor de vacanţă puse pe saiturile de cafea, ca să câştige voturi şi să capete un bax de Jacobs plus o ceaşcă, adică o cafea plus un dictator al dimineţilor lor. Pe celălalt, ceva mai drept şi mai cu caracter îl cred un naiv dus de valul unui succes artificial de care chiar nu are nevoie la talentul şi deschiderea sa iberică.

Un top al tinerilor scriitori e hilar până în unghii prin însăşi ideea sa, în el apar oameni care încă n-au scris aproape nimic sau alţii care au scris lucruri notabile dar încă şi aşa e devreme situarea lor în vreo morgă exclusivistă(până şi Bogza a înţeles că nu după Academie urmează avangarda!, nu că aici ar fi vorba de aşa ceva). Nu contează aproape nici faptul că tineri scriitori ca Aida Hancer, Robert Şerban, Gabriel Berceanu, Andrei Novac, Andrei Vornicu, Dan Mircea Cipariu şi alţii, talentaţi până în măduva oaselor, lipsesc, ci esenţial e că nu e momentul de aşa ceva. S-a crezut că e şi e penibil.

Poate peste zece ani se va afla printr-o anchetă, nu printr-un top, chestiunea e mai delicată decât da sau nu, -nici discuţia cu o târfă măcar nu se reduce la da sau nu! - cine sunt scriitorii semnificativi, acum tineri. Desigur că o vor/vom afla când nu vor/vom mai fi tineri. E bun acest top, un fel de Miss Piranda, numai ca să se vadă diferenţele atunci, dar e aceeaşi iluzie ca a crede că dacă îngropi o carte în pământ ca să n-o găsească nimeni şi să o citeşti peste ani o vei găsi nu numai aşa, ci şi mai frumoasă, mai încolţită. O vei găsi putrezită, o vei găsi doar oase şi vei numi generaţie literară însăşi invenţia datării cu carbon, dacă n-ar fi şi asta o iluzie.

E hilara clasicizare în timpul vieţii a tinerilor care numai dacă ar fi ceva mai bătrâni ar avea o scuză, că trece timpul. Îşi fac topuri simţind ei că sunt bătuţi în cuie. Nu, nu e problematizare ce fac ei, nu e polemică generaţionistă, ci e un top, aici e greşeala.

În 2007 Dan Sociu a fost votat un fel de "lider de generaţie" or acest lucru nu numai că nu se stabileşte prin vot, nici măcar prin decret, dar atunci aveam sentimentul că l-au pus în vârf numai ca să aibă de unde să-l doboare. Nu m-am înşelat, această înălţare făcută ca să motiveze declinul e atât de românească încât tinerii scriitori nu aveau cum să o rateze. Un top de acest gen e ca şi cum ţi-ai face statuie în curtea casei care speri să fie a ta printr-un testament ce se va citi abia mâine. Jocul nu e periculos ci acru. E un peşte modificat genetic să poată trăi într-o halbă cu bere. Cred însă că e cel mai important lucru să scriem cărţi bune, să ne întoarcem la texte citabile literar şi înainte să fim fantastici să fim. Nu am văzut copil înaintea căruia să se nască ecoul.

Darie Ducan

3 comentarii:

Anonim spunea...

curajoasa pozitie ai dreptate

magda spunea...

darie esti grozav pentru asta o sa te iubesc si o sa te citesc mai cu atentie

Anonim spunea...

daaaaaa