vineri, 19 noiembrie 2010

Refuz Crăciunul

La noi în Ardeal au început colindele. Trec pe lângă o biserică la doi paşi de locuinţa mea şi se aud colindele. Refuz Crăciunul anul acesta, va fi cel mai trist din câte se pot gândi, adică mai mult decât doar cele care se pot realiza. Mi-aş dona Crăciunul, l-aş lăsa lângă un container ca pe nişte încălţări vechi, să-l ia cine o pofti. Au început colindele şi aici e singurul loc unde contează că au început. "Alarma mi se pare un colind/cu care se tratează cicatricea". Aproape de biserica de lângă casa mea e şi centrul de ambulanţă din micul şi hohotitul meu oraş. Alarmele şi colindele sunt una, se întretaie, devin aluat al ţipeniei de om care mă simt începând din 5 noiembrie. Sufăr, încă sufăr. Şi nu mă ascund. Sufăr ca un câine. În Ardeal au început colindele, în curând va şi ninge. Din piaţă mi-am cumpărat nuci. O bătrână folosea pentru luatul nucilor, în loc de litră, un clopot rămas fără limbă, destul de mărişor. Şi punea în pungă. Şi punea. Ultima nucă halucina în clopotul devenit recipient şi se trântea de toţi pereţii sunând gol ca şi cum la Crăciunul ce se apropie moare cineva, nu se naşte. Şi nici nu poate învia pentru că e închis în una dintre nuci, imposibil de spart şi de afară, darămite dinăuntru.

D.D.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Darie, mergi de 1 Dec. la Alba-Iulia?

Darie Ducan spunea...

Elvis,

Nu ştiu încă, dar nu cred că merg. Să vedem. Nu cred că merg dar nici nu e exclus să merg.

Roxana Manaila spunea...

De ce sa refuzi Craciunul? sa refuzi bucuria care ti se ofera, cand iti pui caciula pe cap si iti iei ghetele in picioare ca sa mergi la colindat, sa refuzi niste emotii asa simple?