duminică, 3 octombrie 2010

Treburi

Doamne, dacă exişti,
Doamne, dacă mai eşti,
Bă,
nu ne lua nopţile literare & next
cand la unu noaptea râzi cu
câte cineva
şi îi
citeşti sonete în cadă,
proaspăt vărsaţi ca alunele într-o
stare de farfurie.
Pe balcon ieşi într-un picior
şi cine de ozn-uri
se-ntind după sare,
Bă, luaţi mâna de pe ea,
aţi înţeles?
Fac dumnezei
insuportabili din voi
în aceste nopţi literare
după care ţi-ai scrie testamentul
cu un rest de vin
şi cineva s-ar chinui să ţi-l
transforme-n apă
să fie sigur de moarte.

Darie Ducan

7 comentarii:

nina spunea...

darie am auzit ca te/ai descaltat ieri pe scena la teatrul nottara.tot bucurestiul stie.

Anonim spunea...

tranşant şi cu fineţe.

Yoanna spunea...

Original, din nou.

Darie Ducan spunea...

Nina,

Când se va auzi şi despre un poem aşa cum s-a auzit despre faptul că m-am descălţat, atunci vom fi o lume normală, noi, cea liteară, în raport cu cealaltă, a tuturor. Până atunci săpăm.

Anonim spunea...

Si mirosea pana la Calafat?

Darie Ducan spunea...

Anonim,

Numai faptul că l-ai citit pe Arghezi îţi scuză mârlănia.

Anonim spunea...

tinere esti teribil.